Hidrologie “populara” a Deltei Dunarii

Grindurile sedimentare marine se gasesc numai in partea din aval a Deltei Dunarii, si anume la est de o linie care, pornand de la punctul Periprava, ar urma (spre sud) marginea de vest a grindurilor Letea, Raducu, Caraorman, pina la garla Perevolovca si de aici pe Grindul Crasnicol, pina la tarmul lacului Razelm. Ele au o directie aproximativ perpendiculara pe cursul actual al bratelor principale ale Dunarii si paralela cu tarmul marii. Asupra genezei acestor grinduri s-au purtat numeroase discutii intre oamenii de stiinta care au studiat Delta Dunarii

Gr. Antipa atribuia aceste grinduri unui rest din cordonul litoral Jibrieni-Istria, care inchidea la un moment dat un golf al marii situat pe locul actualei delte. Deci, dupa parerea sa, aceste grinduri au o origine pur marina, deoarece fluviul, care se varsa atunci in presupusul golf, departe spre vest, nu putea participa la formarea lor.

C. Bratescu, care a scris mai multe lucrari privitoare la Delta Dunarii, a sustinut ca Grindul Jibrieni-Caraorman-Istria s-a format dupa ce s-au individualizat cele doua brate nordice ale Dunarii, din material dominant fluvial depus peste formatiunile continentale, putin adinci, inecate de apele marii.

I. Petrescu (89.) atribuie acestor grinduri o origine mixta, fluvio-marina. Dupa parerea sa, fluviul a furnizat materialul, iar marea, prin curentul litoral nord-sud, a contribuit la construirea fiecarui grind, ca o unitate geomorfologica independenta, care a luat nastere pe masura ce bratele nordice se individualizau si progresau spre mare. Cu alte cuvinte, materialul grindurilor este de origine aluvionara, iar varsta acestora este cu atit mai tanara, cu cit grindul este situat mai la nord.

Cercetarile recente efectuate de geologii si pedologii romani atit asupra grindurilor vechi, cat si asupra perisipului de la tarmul actual, ca si cercetarile oceanologice (15,47) si geomorfologice (11,97) efectuate asupra tarmului romanesc al Marii Negre in ultimii zece ani, au condus la aceeasi concluzie, si anume ca elementul activ hotarator in formarea grindurilor sedimentare din zona aval a deltei a fost marea, prin actiunea valurilor, dirijata pe verticala de oscilatia nivelului general al apelor sale.

Raportate la nivelul Marii Negre, grindurile marine cele mai inalte din delta (Caraorman, Letea, Crasnicol) nu depaSesc cota de 2,50 m. Datorita insa faptului ca sunt situate in partea din aval a deltei, intr-o zona in care nivelul apelor maxime de inundatie (10 hg) este de numai 1,00 pina la 2,50 m, o buna parte din suprafata acestor grinduri nu este inundabila.

Repartizata pe hidrograde, suprafata principalelor grinduri marine din Delta Dunarii este aproximativ urmatoarea:

Tabelul 3

SUPRAFATA PRINCIPALELOR GRINDURI MARINE PE HIDROGRADE

Grindurile sedimentare marine din Delta Dunarii se caracterizeaza prin latimea lor foarte variata, ajungand la 6 km (Caraorman), 8 km (Saraturile) sau chiar 10 km (Letea), formand adevarate campuri.

Alcatuite din nisip marin necoeziv, zonele neinundabile de pe aceste grinduri, avand si nivelul freatic coborat (sub 1,5 m), sunt supuse unui proces intens de formare a dunelor. Dunele se formeaza sub influenta vintului dominant, care bate din directia E-NE. Ele se ridica peste suprafata originala a grindurilor (care este situata in medie la + 4 m peste nivelul 0 al Marii Negre) cu 4-6 m in medie, atingand in unele zone de mare ingramadire, provocata de prezenta unor obstacole in calea inaintarii lor, inaltimi de 10-12 m si chiar mai mult.

Mobilitatea nisipurilor si procesul de formare a dunelor constituie un fenomen daunator pentru zonele respective. Pe linga faptul ca sunt scoase din productie intinse suprafete de teren, devenite din aceasta cauza improprii pentru dezvoltarea vegetatiei, dunele ameninta sa sufoce vechile paduri Letea si Caraorman si sa acopere satele de pe grindurile respective.

Trebuie mentionat faptul ca aceste procese au loc in special pe grindurile marine Letea, Caraorman si Saraturile, care au suprafete mai intinse si altitudine mai mare.