Hidrologie “populara” a Deltei Dunarii

Regimul gheturilor. Factorii climatici, hidrologici si hidrochimici provoaca, pe Dunarea inferioara si in delta, fenomene de inghet.

Gheata se formeaza atat la suprafata apei cit si in masa ei sub forma de “zai”. Fenomenul incepe intai in lungul tarmului, unde curentul este mai slab, propagindu-se treptat spre centru si in grosime. Grosimea maxima se inregistreaza, de obicei, in decada II si in a lunii februarie. In cazul zapoarelor repetate cand se suprapun mai multe straturi de ghiata, grosimea poate atinge 3 – 5 m.

Din 114 ani, intre 1836 si 1950 au fost 89 ani cu inghet (78%) si 25 ani fara inghet (22%).

Data cea mai timpurie de aparitie a inghetului este 6 decembrie, cea mai tarzie 25 februarie iar data medie 11 ianuarie.

Durata medie a inghetului este de 44 zile pentru perioada 1931 – 1960 si de 61 zile pentru perioada 1836 – 1950.

Desghetul se produce cand temperatura atmosferica depaseste 0*. In faza de crestere a apelor desghetul (ruperea podului de ghiata) poate incepe si la o temperatura mai coborata.

Data cea mai timpurie cand s-a produs desghetul, din perioada 1931 – 1960 a fost 20 ianuarie; data cea mai tarzie a fost 29 martie iar data medie 22 februarie.

In tabelul 25 dam dupa Gh. Mirica, pentru perioada 1900 – 1957, datele caracteristice ale fenomenelor de inghet ale apelor din Delta Dunarii.

Tabelul 25
DATE CARACTERISTICE ASUPRA INGHETULUI APELOR DUNARII IN DELTA (DUPA Gh. MIRICA)

“