Hidrologie “populara” a Deltei Dunarii

In continuare abordam o alta lucrare remarcabila – “Delta Dunarii” – publicata in 1965 la Editura Stiintifica Bucuresti. Capitolele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10, 12, 13 si 14 ale acestei lucrari au fost scrise de A. C. Banu iar capitolele 9, 11, 13 si 14 au fost redactate de catre Dr. L. Rudescu – Membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste Romania si Laureat al Premiului de Stat.

Este de mentionat faptul ca abordarea lucrarii sus mentionate este deosebit de selectiva, intru-cat lucrarea este foarte complexa, avand un inalt caracter stiintific.

” Capitolul 3

ASPECTELE GEOGRAFICE ALE DELTEI

Cateva consideratii asupra cercetarilor geografice privitoare la Delta Dunarii

Problemele interesunte pe care le ridica aceasta unitate fizico – geografica au suscitat interesul multor oameni de stiinta romani si straini, in diverse domenii de cercetare.

Exceptand lucrarile antice care trateaza in mod special delta ori fac numai referiri la aceasta, primul document geografic care da unele informatii asupra acestei regiuni este “harta ruseasca” tiparita in 1835 si reeditata in 1853. Cea de-a doua editie a fost tiparita dupa ce a fost adusa la zi sub raportul datelor topografice si statistice.

Dupa anul 1850 s-au efectuat studii sistematice in scopul amenajarii si intretinerii unei artere navigabile in sectorul deltaic al fluviului si la gurile acestuia, capabile sa permita patrunderea navelor de tonaj maritim spre porturile Galati si Braila. Pentru aceasta au fost necesare cercetari in domenii diverse: hidrologie, geomorfologie, geologie, clima, oceanografie etc. In activitatea de peste un secol de cercetare a deltei se disting trei etape pe care le vom urmari pe tot parcursul lucrarii: etapa intai intre anii 1850 si 1910; etapa a doua intre anii 1910 si 1950 si etapa a treia dupa anul 1950.

In domeniul geografiei primele lucrari apartin specialistilor de la Comisia Europeana a Dunarii care elaboreaza, intre anii 1856 si 1960 lucrari, memorii si proiecte, insotite de harti geografice si planse, referitoare la Delta Dunarii.

Printre cele mai importante citam: Description of the Delta of the Danube, and of the works recently executed ad the Sulina-mouth de Ch. A. Hartley, publicata in anul 1862. In anul 1866 geologul K. F. Peters publica lucrarea: Grundlinien zur Geographic and Geologie, der Dobrudscha tiparita la Viena in 1866. Un alt specialist al Comisiei Europene a Dunarii, E. Desjardins publica in anul 1867 lucrarea Les embouchures du Danube, iar in anul 1868 lucrarea: Voyage archeologique et geographique dins la region du Bas Danube.

Memoriile si proiectele C.E.D. au in primul rand un caracter tehnic, dar contin si date pretioase de observatii si masuratori asupra platformei continentale submerse de la gurile Dunarii, asupra formarii barelor si deltelor secundare la debusarea bratelor, asupra curentilor marini, asupra debitelor nivelelor, pantei si vitezei de scurgere al apelor in sectorul deltaic al Dunarii etc. Tot aici sunt descrise primele profile geologice, facute in delta in zona girlei Imputita.

O deosebita valoare o prezinta hartile si plansele. Pe baza lor s-a putut urmari evolutia deltei secundare de la gura bratului Chilia si a celei de la gura bratului Sf. Ghoorghe, incepand cu primele ridicari facute in 1850 pina la zi, si tot acestea au fost primele documente care au facut posibila studierea evolutiei barelor submerse si raporturile lor cu depunerile fluviale si cu cele marine.

Dupa 1890 incep sa apara primele lucrari geografice romanesti care trateaza in mod direct sau numai tangential si probleme legate de Delta Dunarii. Asa de pilda: Dictionarul geografic, statistic si istoric al jud. Tulcea, intocmit de Gr. G. Dinescu, aparut in 1896, prezinta date si descrieri interesante asupra deltei. M. Ionescu-Dobrogeanu publica in 1904 lucrarea de geografie istorica intitulata Dobrogea in pragul veacului al XX-lea, in care consacra o importinta parte deltei, iar B. Cotovu elaboreaza in 1909 lucrarea monografica Intemeierea si dezvoltarea orasului Tulcea.

Desigur ca majoritatea lucrarilor, prin datele pe care le contin, sunt astazi depasite; ele au insa o valoare istorica, deoarece reprezinta rezultatul unei munci de pionierat.

Etapa a doua se caracterizeaza atat prin continutul mai bine conturat al lucrarilor, cit si prin preponderenta temelor elaborate de oamenii de stiinta romini, in timp ce specialiStii C.E.D. se rezuma la probleme tehnice.

In domeniul geografiei lucrarile aparute in etapa a doua nu reprezinta numai o continuare a celor din etapa intai, ci si o orientare noua. Sunt abordate probleme mai subtile, cu un mai pronuntat caracter stiintific; se pune accentul mai insistent pe interpretarea fenomenelor, pe interdependenta cauzala a acestora, cu deosebire in geografia fizica. O serie de geografi sunt preocupati cu precadere de aspecte geomorfologice, elaborand un mare numar de studii valoroase.

Cea dintai lucrare cu caracter geografic care trebuie mentionata pentru aportul substantial pe care al aduce la intelegerea ulterioara a multor fapte este lucrarea lui G. Murgoci intitulata Studii de geografie in Dobrogea de nord, publicata in “Bul. Soc. Rom. de Geografie” din 1912. Murgoci coreleaza procesele fizico-geografice cu cele geologico-tectonice, ajungand in felul acesta la concluzii foarte apropiate de adevar, in buna parte confirmate prin studiile ulterioare. In sprijanul afirmatiilor sale el aduce numeroase date si fapte de ordin geologic si paleontologic.

Gh. Nastase, in studiul intitulat “Peuce, contributii la cunoasterea geografica, fizica si omeneasca a Deltei Dunarii in antichitate” cauta sa localizeze geografic insula Peuce, atat de des citata in scrierile autorilor antici. Argumentand cu documente istorice si cartografice din epoca greco-romana, el ajunge la concluzia ca anticii denumeau Peuce actualul grind Chilia. M. lonescu-Dobrogeinu, in lucrarea “Spicuiri si talmaciri din Herodot in legatura cu regiunea vecina gurilor Dunarii”, incearca o localizare a elementelor geografice mentionate de “parintele istoriei”. In 1933, in lucrarea Peuce era numai grindul Chiliei?, el contrazice parerea lui Gh. Nastase relativ la insula Peuce, argumentand pentru vechea sa parere, ca Peuce era tot nord-estul Dobrogei, separat de restul provinciei printr-un brat al Dunarii care curgea pe valea Telitei, varsandu-se in lacul Babadag.

Tot in aceasta etapa mai apar lucrarile: “Istoricul principalelor puncte pe Dunare de la gura Tisei pina la mare si pe coastele marii de la Varna la Odessa”, de M. Draghicescu; “Recherches sur l’impaludisme dans le delta de Danube”, de G. Zotta si altele. Merita de asemenea mentionata lucrarea publicata de C.E.D., “Carte du delta de Kilia entre Periprava et la mer, levee en 1922” (2 iul. – 5 oct.) par J.G. Vidrascu.

Cea de-a treia etapa, care incepe dupa anul 1950, se caracterizeaza printr-o bogata activitate de cercetare. Trecerea la valorificarea resurselor naturale impune o cunoastere cit mai temeinica a deltei si a proceselor ce se desfaSoara pe acest spatiu. Au fost efectuate studii si cercetari in diferite domenii stiintifice caracteristice deltei, menite sa puna la indemina proiectantilor elementele de baza: geologie, geomorfologie, hidrologie, climatologie, biologie, hidrobiologie etc.

In domeniul geografiei, in aceasta etapa au aparut lucrari si articole printre care: “Privire geografica asupra Deltei Dunarii”, de V. Mihailescu si A. Binu, “Unitatile fizico-geografice ale Deltei Dunarii”, de H. Grumazescu, Cornelia Stincescu si E. Nedelcu, si “Delta Dunarii – structura si modul de utilizare a terenurilor” de I. Velcea si Gh. lacob.