Hidrologie “populara” a Deltei Dunarii

Cateva elemente hidrografice ale Marii Negre in zona gurilor Dunarii

Delta Dunarii s-a format pe intinsa platforma continentala submersa din nord-vestul bazinului Marii Negre, care porneste de la 0,00 m, la tarm, si ajunge plna la 180-200 m adincime in largul marii. In aceasta regiune se varsa 2/3 din volumul de apa dulce pe care-l primeste Marea Neagra, evaluat la aproximativ 400 de miliarde m3/an. O parte importanta din volumul respectiv (325 de miliarde m3/an) se scurge, prin stramtoarea Bosfor, in Marea Mediterana, formand curentul de suprafata.

Litoralul marin in sectorul deltei are o lungime de 135 km:

Fundul marii in zona de varsare a Dunarii este format – in succesiunea de la tarm spre larg – din maluri cenusiu-galbui, nisipuri fine cenusii – albicioase, railuri nisipoase cu o mare cantitate de scradis compact, format din scoici de Aloides, Mactra si Abra, maluri negricioase, compacte, cu continut bogat de argila, maluri albe, calcaroase, cu scradis de midii la adincimi mai mici (30-50 m) si de faseoline spre adinc (50-100-150 m), cu forme subfosile.

Biocenozele cele mai caracteristice sunt reprezentate prin fitocenozele cu Phyllophora (Phyllophora brodiaei) si Phyllophora nervosa (De Cand) si cele cu Lithothammion (2 specii) si prin zoocenozele cu Corbulomya, Mactra-Venerupis, Midii de mal, Faseoline, Ascidii (15).

Variatiile de nivel provocate de maree sunt de numai 8 cm, in timp ce variatiile produse de vanturi sunt de 0,80-1,27 m (de la -65 cm la 62 cm).

Ultimele cercetari (48) asupra curentilor marini de pe platforma continentala din dreptul litoralului rominesc al Marii Negre aferent Deltei Dunarii au condus la concluzia ca la tarmul vestic nu se poate vorbi de curenti constanti. Acestia se formeaza in mod ocazional, sub actiunea directa a vantului, din care cauza sunt schimbatori de la un loc la altul, de la o zi la alta si chiar pe aceeasi verticala, in acelasi moment, de la un orizont la altul.

Valurile formate sub actiunea directa a vanturilor au in mod obisnuit lungimi pina la 12-15 m si inaltimi pina la 3 m. Pe timp furtunos insa, inaltimea valurilor atinge 5-6 m, iar lungimea 70-80 m, cu o viteza de propagare de 3-6 m/s.

Transparenta apei, care este foarte mica (1-3 m) in zona de varsare a Dunarii datorita cantitatilor mari de aluviuni in suspensie, creste repede spre larg, unde ajunge la 10-12 m.

Temperatura apelor marine de suprafata urmeaza regimul termic al aerului, cu abateri in minus vara si in plus iarna. Spre adinc, temperatura se mentine aproape constanta, indiferent de anotimp.

In iernile cu geruri mari, cum a fost cea din 1942, apele marii din zona gurilor Dunarii au inghetat, formand sloiuri sau chiar pod de gheata compacta, incepind de la tarm pina la 3-4 km in larg.

In Marea Neagra se fac simtite doua categorii de oscilatii de nivel: periodic si secular.

Variatiile periodice sunt provocate de factori climatici si hidrologici locali, proprii acestui bazin: vanturi, precipitatii, evaporatie, aportul de ape fluviale etc. Efectele acestora se intrepatrund, incat cu greu se poate stabili ponderea fiecaruia, cu atit mai mult cu cat factorii climatici (si, ca o consecinta, si cei hidrologici) au manifestari neregulate in timp si ca intensitate.

Vanturile au efectele cele mai evidente, fiindca provoaca schimbari de nivel la cateva ore dupa declansarea lor, intervalul depinzand de taria vantului. Sensul si amploarea variatiilor de nivel sunt in functie de directia, intensitatea, frecventa si durata vantului. In genere, vanturile care bat dinspre uscat coboara nivelul, iar cele dinspre larg il ridica. Totusi, in legatura cu acest factor sunt atitea necunoscute (unghiul pe care directia vantului il face cu linia tarmului si care se schimba de la un moment la altul, starea anterioara a marii, sincronismul sau asincronismul cu aportul de ape continentale, cu evaporatia etc.), incat nu se poate vorbi de o corelatie decat in limite foarte largi. Amplitudinile cele mai mari s-au inregistrat in anotimpul rece (127 cm), cand marea nu era prinsa de podul de gheata format la tarm.

In intervalul aprilie-august, cand fluviile tributare varsa in mare circa 61% din volumul anual, nivelul se mentine aproape permanent la valori pozitive, desi in acest interval de timp domina, atat ca frecventa cat si ca intensitate, vantul din sectorul de vest, oare in mod normal ar trebui sa dea nivele negative. Acest fapt denota un bilant excedentar de ape in perioada respectiva.

Privitor la variatiile seculare si la tendinta generala a evolutiei nivelelor, datele de ordin istoric si geomorfologie arata ca, la fel ca toate marile si oceanele globului, nivelul Marii Negre a manifestat in ultimele doua milenii o tendinta continua de inaltare. Ordinul de marime al inaltarii nivelului in acest interval de timp este, dupa datele arheologice, de circa 4 m, ceea ce revine la circa 20 cm pe secol. Aceeasi tendinta rezulta si prin metode indirecte, prin calcul, pe baza datelor de observatie inregistrate la posturile hidrometrice de la tarm: mira de la Sulina si maregraful din portul Constanta.

Privitor la variatiile seculare si la tendinta generala a evolutiei nivelelor, datele de ordin istoric si geomorfologie arata ca, la fel ca toate marile si oceanele globului, nivelul Marii Negre a manifestat in ultimele doua milenii o tendinta continua de inaltare. Ordinul de marime al inaltarii nivelului in acest interval de timp este, dupa datele arheologice, de circa 4 m, ceea ce revine la circa 20 cm pe secol. Aceeasi tendinta rezulta si prin metode indirecte, prin calcul, pe baza datelor de observatie inregistrate la posturile hidrometrice de la tarm: mira de la Sulina si maregraful din portul Constanta.

Inaltarea seculara a nivelului Marii Negre se reflecta asupra evolutiei geomorfologice a tarmului, dar si asupra proceselor hidrologice din delta:

Fig. 14 Corelatia dintre tendinta de lunga durata a nivelului apelor Marii Negre in perioada aprilie-septembrie dupa datele maregrafului de la Constanta (A) si ale apelor Dunarii la Tulcea (B)