Hidrologie “populara” a Deltei Dunarii

Elementele morfo-hidrografice ale deltei

Raportat la nivelul Marii Negre, suprafata terenului, pe tot cuprinsul deltei (exceptand albiile minore ale bratelor Dunarii, cateva balti din zona Matita-Merhei si cateva mici insule pietroase din Razelm sau unele dune de pe grindurile marine Letea si Caraorman) nu coboara sub 3 m si nu se ridica peste 6,5 m.

Altitudinea medie a terenului considerat, pe intreaga suprafata a deltei – fara albiile minore si complexul Razelm-Sinoe – este de de 31 cm deasupra nivelului mediu al Marii Negre.

Pozitia pe verticala a diferitelor categorii de terenuri ale deltei, de la cele mai inalte la cele mai joase, reflecta, in genere, gradul de evolutie a acestora; terenurile care au o altitudine mai mare se gasesc intr-un stadiu mai avansat de evolutie decat cele care ocupa partea cea mai coborata.

Distribuirea pe verticala a terenurilor din delta este raportata la nivelul Marii Negre si la etiajul local. Importanta mai mare are insa pozitia terenurilor in raport cu apele de viitura (cele care depaSesc etiajul local), deoarece intensitatea si frecventa inundatiilor determina felul productiei naturale si in consecinta, modul lor de folosinta.

Diferenta de nivel intre apele maxime din 1897, considerate ca etalon, si cele minime, impartite la 10 (1/10) da valoarea unui hidrograd. Acesta variaza intre 53 cm la Ceatalul Chiliei (Izmail) si 10 cm la varsarea in Marea Neagra.

In raport cu suprafata ocupata, repartitia diverselor nivele ale terenului deltei – fara albiile minore, precum si a complexului de lacuri Razelm-Sinoe se prezinta astfel:

Tabelul 1

REPARTIIA TERENURILOR DELTEI PE SUPRAFETE SI NIVELE

Din cifrele de mai sus rezulta ca cea mai mare parte din teritoriul deltei se gaseste sub nivelul Marii Negre (51,30%) sau cu putin peste acest nivel (30,00%). Numai circa 19% din teritoriu se gaseste la un nivel mai ridicat decat 3 hidrograde.

In raport cu inaltimea lor fata de etiajul local, inaltimea si frecventa inundatiilor, terenurile din delta se ampart in grinduri (rar sau de loc inundate), mlastini (permanent sau aproape permanent acoperite de apa si cuprinse de vegetatia tare de balta), japse (acoperite de apa numai in perioadele cu nivel crescut, iar in restul timpului cu o vegetatie mai marunta si mai variata) si ghioluri, acoperite permanent de apa, dar libere de vegetatie.