Hidrologie “populara” a Deltei Dunarii

” Capitolul 7

HIDROGRAFIA

Cercetarile cu caracter hidrologic

Studiile hidrologice efectuate in Delta Dunarii s-au facut mult mai sistematic in toate etapele. La inceput ele au fost determinate de dezvoltarea navigatiei moderne care impunea cunoasterea proceselor hidrologice pe hratele fluviului si la tarmul romanesc al Marii Negre in vederea realizarii unor masuri de ordin tehnic.

Deoarece in domeniul hidrologiei au fost elaborate numeroase lucrari, vom mentiona numai pe cele mai importante atit sub raport stiintific cat si istoric.

Prima lucrare, care a fost considerata multa vreme de baza, este “Hydrographie de la Mer Noire et de la Mer d’ Azov”, a lui Taitboutde Marigni, publicata la Trieste, in 1856; contine date geologice, geografice, dar mai ales hidrografice, hidrologice si biologice asupra acestui bazin marin.

In 1857 se publica “Rapport sur Vamelioration de la navigabilite du Bas-Danube”, a lui Ch. A. Hartley unde apar primele date hidrografice asupra Dunarii si Marii Negre, asupra curentilor marini din nord-vestul sau si influenta acestora asupra proceselor morfo-hidrografice de la gurile Dunarii. Hartley a conceput sistemul de jetele de la gura Sulinei, pe care le-a construit cu scopul ca apele fluviului sa-si mareasca viteza si sa ajunga cu aluviunile, inca in suspensie, in zona curentului litoral nord-sud, care sa le transporte la sud de gurile fluviului, impiedicand astfel formarea barei.

In 1858 se publica la Paris lucrarea Memoire hidrographique sur Ies Bouches du Danube, apartinind lui M.P. Paleocopa. St. Hepites publica in 1882 articolul “Epocile inghetului Dunarii in cursul sau inferior si profilul patului fluviului la Braila” elaborat pe baza datelor si observatiilor meteorologice si hidrologice proprii.

Pentru finele secolului al XIX-lea relevam expeditiile de cercetare efectuate de Spindler, Wrangel si Andrusov in Marea Neagra.

Mai tarziu I. Vidrascu, in lucrarea “Bratul Chilia” (1923), prezinta o serie de date hidrologice noi si valoroase pentru timpul sau.

Gr. Vasilescu publica in 1928 lucrarea “Inghetul Dunarii si navigatia sa maritima”, in 1929, studiul “Debit solide du Danube, evolution recente de son delta”, iar in 1936 studiul “Gurile Dunarii”. Prof. Miltiade Filipescu publica in darile de seama ale sedintelor Institutului geologic din 1930 articolul “Cercetari limonologice si hidrologice in regiunea Jibrieni-Nicolaevca-Eschipolos”.

N. Gavrilescu si colaboratorii au efectuat cercetari asupra curentilor, valurilor, turbiditatii, culorii, transparentei, procesului de depunere aluvionara, compozitiei chimice a apelor, temperaturii etc., precum si asupra vietii din fata gurilor Dunarii. Rezultatele au fost suntetizate in diferite rapoarte care au fost depuse la Directia generala a pescariilor statului.

Pe baza hartii batimetrice din coltul de nord-vest al Marii Negre intocmite de C.E.D., Gh. Nastase publica in 1935 studiul intitulat “Vaile submarine ale Dunarii, Cogalnicului, Nistrului si Niprului”. Face largi referiri la evolutia morfohidrografica a intregii regiuni din nord-vestul Marii Negre.

Preda Fundateanu si I. Stoicovici publica rezultatele cercetarilor efectuate in 1927 asupra curentilor din dreptul coastei romanesti in “Revista Marinei” (1928). Tot asupra acestei chestiuni a publicat un studiu R. Ciocirdel (1937). Date amanuntite asupra curentilor, salinitatii, temperaturii, continutului de gaze etc. au fost publicate si de cercetatorul sovietic V. Knipovitsch (1925-1926), care a completat si a adincat observatiile expeditiei Spindler-Wrangel-Andrusov.

De o mare valoare stiintifica este lucrarea lui Gr. Antipa “Marea Neagra”, vol. I., “Oceanografie, bionomie si biologie generala”, in care, pe langa contributia personala a autorului, adusa ca urmare a unei campanii de 9 luni in bazinul Marii Negre, suntetizeaza si explica toate datele si faptele cunoscute pina la acea data.

La fel de valoroasa este si lucrarea lui C. Bratescu “Oscilatiile de nivel ale apelor si bazinului Marii Negre in cuaternar” (1942), in care autorul dezbate foarte pe larg toate parerile si faptele cunoscute atunci in aceasta problema. Relevam in mod special modul cum explica formarea stramtorii Bosfor si functiunea acesteia, precum si relatiile hidrologice dintre Marea Neagra si Marea Caspica.

Pentru aceasta perioada mai trebuie scos in evidenta faptul ca se instaleaza o retea mai deasa de statii de masuratori hidrometrice atit pe Dunare, cat si la Marea Neagra. Intre acestea trebuie mentionata in mod special instalarea maregrafului de la Constanta (1932).

Cercetarile din ultimul deceniu se caracterizeaza prin studii speciale, efectuate in scopul intocmirii proiectelor si efectuarii lucrarilor de amenajare complexa a deltei, in domeniul circulatiei fluviale, pisciculturii, agriculturii, prin masuratori repetate cu aparatura corespunzatoare si prin instalarea unor statii moderne, cum este maregraful de la Sulina (1961).

Dintre lucrarile publicate in aceasta perioada mentionam: “Hidrologia Deltei Dunarii” de Gh. Mirica unde se gasesc suntetizate, corelate si explicate datele hidrologice pe o perioada de 50-60 de ani.

M. Constantineanu si C. Mociornita publica fiecare separat studii in legatura cu aspectul hidrologic al deltei in cadrul planului de amenajare complexa.

G. Bondar si A. Spataru examineaza nivelul Marii Negre si corelatia cu nivelele de pe Dunare.

A. Banu, in articolul “Observatii si masuratori asupra oscilatiilor de nivel actuale si seculare ale apelor Marii Negre la tarmul romanesc”, urmareste evolutia nivelului marin in holocen pe baza de date geomorfologice, geologice si arheologice. Recent (1963) a aparut lucrarea “Zona de varsare a Dunarii. Monografie hidrologica”.