Hidrologie “populara” a Deltei Dunarii

Nivelul apelor in baltile deltei. In interiorul deltei nivelul apei nu urmareste spontan, uniform si proportional, nivelul cresterilor si descresterilor de pe bratele deltei. El depinde de o serie de factori, dintre care mai importanti sint urmatorii:

– durata viiturii;
– Conditiile in care acestea (baltile) au legatura cu bratele Dunarii: inaltimea grindurilor, numarul si marimea garlelor si canalelor ce strapung malurile;
– grosimea lamei de apa deversata peste maluri;
– obstacole pe care terenul le opune inundatiilor: grinduri interioare de compartimentare, vegetatie, etc;
– conditiile in care compartimentele naturale din interiorul deltei an legatura intre ele;
– bilantul pe o perioada anumita si pe o unitate sau bazin anumit, intre precipitatii, evaporatie, infiltratie;
– conditiile in care interiorul deltei are legatura directa cu Marea Neagra :
– nivelul Marii Negre, care influenteaza panta de scurgere pe ultimii zeci de kilometri de la gura de varsare a bratelor.

Modul de patrundere al apelor in interiorul deltei depinde de tendinta nivelului (crestere, scadere) si de cota acestuia.

In faza de crestere, pana la hidrograful 7, alimentarea cu apa din Dunare a zonelor interioare incepe, in general, cand nivelul atinge 3 hg, fiind corespunzator cu nivelul apelor scazute de vara-toamna, al fundului garlelor ce strapung malurile, ca si al majoritatii grindurilor interioare.

O alimentare care incepe la o cota mai joasa se face numai pe canalele noi, necolmatate. Alimentarea incepe prin canalele din amontele deltei.

Baltile din complexul Letea incep sa fie aprovizionate prin canalele Sireasa, Sontea si Pardina, din bratul Chilia. Cele din complexul Sf. Gheorghe, prin canalul Litcov, din bratul Sf. Gheorghe.

Cand nivelul atinge si depaseste 7 hg apa incepe sa se reverse peste malurile fluviale pe portiunile joase. Cand apele ating 8 – 8,5 hg depasirea malurilor este aproape totala si inundatia capata un caracter general.

In faza de culminatie si stationare a nivelului pe bratele deltei, in partea dinspre amonte, incomplet umpluta, apele continua sa creasca in interior propagindu-se spre avale, astfel incit la un moment dat nivelul apelor din baltile interioare devine superior celui din bratele Dunarii pe profilul corespunzator. Canalele din aval incep sa evacueze ape din delta in bratele fluviului.

In faza de scadere, din amonte se continua alimentarea baltilor interioare; perioadele de evacuare din interior in Dunare, in aceasta parte a deltei sint de scurta durata. Canalele si garlele din aval continua functiunea de evacuare pana cand nivelul apelor din balti si bratele Dunarii se egaleaza.

Cand nivelul scade la 3 hg sau mai putin, legatura intre bratele Dunarii si baltile din interior se intrerupe, cu exceptia canalelor din partea din aval, care continua sa evacueze.

In aceasta faza nivelul apelor din baltile interioare mai este influentat si de bilantul care rezulta intre precipitatii si infiltratie, evaporatie si evapotranspiratie.

Circulatia apei la nivele ridicate este influentata de bratul Sulina, care, fiind intretinut pentru navigatie are adincimi mai mari si constante, panta si viteza de scurgere mai mare. Acestea fac din el un colector al apelor din delta, cu mai mare eficacitate decit celelalte doua brate, Chilia si Sf. Gheorghe, a caror albie prezinta praguri de aluviuni pe fund, ceea ce le reduce profilul si viteza de scurgere.