Localitati in Delta Dunarii

Comuna MALIUC (satele componente: Maliuc, Gorgova, Partizani, Vulturu, Ilganii de Sus)

Este una din cele mai “tinere” localităţi ale Deltei Dunării, infiinţată în anul 1955, situată pe malul drept al canalului Sulina.

Se preconiza construirea unui oraşel (aici functionând Staţiunea de Exploatare a Stufului în Delta Dunării, care a fost integrată, în 1970, în structura Institutului de Cercetare şi Proiectare Delta Dunării cu sediul la Tulcea), de aici şi aspectul (98 % locuinţe în blocuri) şi utilităţile “de oraş”.

Întreaga platformă pe care s-a construit (realizată cu materialul rezultat din dragarea canalului Sulina şi Dunărea Veche) este sistematizată şi cu multe spaţii verzi (aici au locuit cercetători ştiinţifici care au avut oportunitatea de a planta specii de arbori şi arbuşti ce creaza un microclimat deosebit), dar din păcate astăzi cu aspect neîngrijit.

Drumul principal este din piatră cubică şi are sistem de scurgere a apelor pluviale.

Există un punct de acostare şi debarcader pentru nave.

NOTA : Nu există Statie de epurare a apelor uzate.

( sursa text : Master Planul Deltei Dunării )

COMPLETARI descriere Maliuc :

(Text preluat de pe Barcaholic, topic “Barcuta mea gonflabila de la Decathlon“, postul 282, articol scris de catre colegul Ciby)

Cat despre blocurile de la Maliuc, ca si despre localitatea in sine:

Inainte de anii ’50 pe actualul amplasament al Maliucului nu era nimic. Era doar grindul Maliuc. Vis a vis, cativa km mai in amonte era si este localitatea Vulturu. Totul a inceput prin infiintarea institutului de cercetari stuficole si mai apoi cel de cercetari forestiere.

Cum era la moda, ca si in URSS, cand se descoperea o resursa se construia un oras si se aduceau oameni sa o exploateze. Asa s-a intamplat si aici. Au construit prima data 4 blocuri, apoi inca 4, scoala, primarie, camin cultural, centrala termica, magazin. Au adus oameni din multe locuri, marea majoritate mecanici, ingineri si s-a pus bazele institutului pentru cercetarea si construirea utilajelor de recoltare si prelucrare a stufului. Intre timp, dupa cativa ani, cele cateva blocuri devenisera cea mai importanta localitate din zona, un fel de buric al targului si a fost ridicata la rangul de comuna, avand in componenta satul Partizani, satul Ilganii de Sus, Vulturu, Gorgova si bineinteles, satul Maliuc.

Au fost amenajate bazine pentru cercetare, o parte din cele din vestul localitatii, cat si in balta din nord. Apoi s-a infiintat institutul pentru aclimatizari forestiere, unde cresteau puieti pentru viitoarele exploatatii forestiere din delta. In paranteza fie spus, am pescuit la stiuca intro padurice de salcami inundata. Am pierdut lingurite fara numar prin crengile copacilor. Dar am avut parte de niste sentimente tare ciudate. Si mistouri cat cuprinde: “Bai, a dreaq stiuca asta, a iesit dupa vrabii!!!”. “Dai pe creanga din dreapta ca am vazut-o eu mai devreme!!!”, si cate altele. Gata cu paranteza.

Oamenii veniti de te miri unde, au primit casa, dupa familie, o garsoniera, un apartament cu 2 – 3 camere si pe inventar, vesela din bucatarie, covoarele din casa, tablourile de pe pereti, mobila, lenjerie, o butelie de aragaz, etc. Intretinerea era gratuita, caldura, apa, canal, curent, tot. Unii au facut pureci, cum se spune, pe acolo, altii nu s-au adaptat conditiilor vitrege, mai ales din timpul iernii si au plecat. Dupa evenimentele din decembrie ’89, nu numai ca locurile de munca s-au imputinat, dar au inceput sa plateasca si intretinerea, si gazul din butelie, si apa si, ca tot tacamul sa fie complet, s-a renuntat si la centrala termica.

Fiind o adunatura pestrita de oameni cu origini diferite si, mai ales faptul ca a fost contruit in stilul heirupist, caracteristic perioadei comuniste timpurii, Maliucul nu are nimic din specificul localitatilor din delta, cu oameni ai apelor, cu arhitectura traditionala.