Localitati in Delta Dunarii

Comuna PARDINA

Localitatea Pardina se întinde pe o lungime de 7 km pe braţul Chilia, aflându-se la o distanţă de 42 km de municipiul Tulcea.

Din punct de vedere al arhitecturii, în localitate se disting două unităţi: o zonă centrală cu câteva blocuri pentru locuinţe (157 de apartamente), spaţii de alimentaţie publică şi birouri, şi zona veche pe vatra veche a satului (124 de gospodării), cu case cu arhitectură tipică satelor cu populaţie majoritar ucraineană, care a fost afectată de eroziunea malurilor Dunării.

Singura stradă betonată este cea care face legătura cu pontonul de acostare de pe malul braţului Chilia şi zona dintre blocurile de locuinţe, şcoală şi primărie.

NOTA : Nu există alimentare cu apă curentă în zona veche a localităţii ; nu există Staţie de epurare a apelor uzate.

( sursa text : Master Planul Deltei Dunării )

 PARDINA (de la Tulcea la Pardina sînt 45 km). Ne oprim în dreptul unui ponton şi debarcăm în comună, formată dintr-un singur sat. Această localitate a fost multă vreme centrul de exploatare stuficolă a unei mari zone.

În prezent (n. r. 1982), au loc pregătiri pentru redarea pentru agricultură a cca 25 000 ha de teren. În acest scop, au luat fiinţă două unităţi noi: I.A.S. şi S.M.T. Nu departe de localitatea Pardina începe grindul Stipoc, care închide pe la sud depresiunea Pardina.

De la Pardina, braţul Chilia se despleteşte în mai multe căi de apă. Începe o deltă interioară care ia sfîrşit în dreptul Chiliei Vechi. Formarea acestei părţi a fluviului este legată de cele petrecute aici încă de la începuturile genezei deltei, cînd actuala depresiune Pardina forma un liman, în care se vărsau apele venite din nordul platformei Bugeacului.

Cu timpul, aluviunile transportate de Dunăre au umplut spaţiul ocupat de fostul liman. În nordul depresiunii, fluviul şi-a continuat drumul, ramificîndu-se şi creînd o deltă interioară, care cuprinde următoarele braţe: Cîşliţa, ce începe din apropierea satului Pardina (de la km 78 în aval de satul Pardina), pe partea stîngă a braţului principal, reunindu-se cu braţul Chilia la km 48; Tatanir, ce se ramifică din braţul Chilia, între km 68—60; Tătaru ce se despleteşte din braţul Tatanir (pe partea dreaptă a acestuia) şi îşi uneşte din nou apele cu cele ale braţului Chilia la km 45, lîngă Chilia Veche, unde ia sfîrşit această deltă interioară. Următoarea localitate pe care o întîlnim este: (n. r. Tatanir)

( sursa text : lucrarea “Delta Dunării şi complexul lagunar Razelm” , 1982, autor : Domnul Inginer Eugen PANIGHIANŢ )