Tura in Delta 2015.02.14 – Draghilea pe Gheata

10. Imperiul Pisicii Salbatice

Am parasit Draghilea cu sufletul usurat dar indoit. “Daca fortam gheata, am fi putut iesi prin Tataru ?”, gandeam eu. “Dar daca ne inchideam in zona Canalului Tataru, am fi avut de facut in sens invers o distanta dubla…”, mi-am continuat gandurile in tacere, tragand din tigara. Era trecut de 12:00. Mai aveam mai putin de 5 ore pana sa fie bezna. “Cred, totusi, ca a fost o decizie inteleapta”, imi zic in sinea mea.

Pilotul, tacut, cu tigara in coltul gurii, conducea Pupezica “la pas” prin japsele vestice, adiacente Ghiolului Ianca, incercand sa tina “urma GPS” trasata la venire. Incet – incet am depasit ghiolul si am prins canalul care urma sa ne conduca spre nord in “coada” vestica a Lacului Mester. Odata ajunsi pe Lacul Mester, am glisat scurt cat sa traversam coada lacului si sa prindem canalusul care avea sa ne scoata in Canalul Vancova. Intrati pe acest canal de legatura, am iesit din glisaj. Din instinct, am luat aparatul de fotografiat in mana… Pilotul conducea.

Acest canal de legatura dintre Lacul Mester si Garla Vancova este un canal curb, “bombat” spre est, semanand cu o jumatate de cerc. Din clipa in c are am intrat pe acest canalus cu maluri ferme si impadurite, am simtit ca sunt privit. Privit fix, insistent, rece… Pot sa spun cu destula sinceritate faptul ca m-a trecut un fior rece pe sira spinarii. Inaintam la pas, Pilotul incerca sa guverneze barca catre o traiectorie relativ rectilinie insa avea dificultati date fiind viteza fff mica si trimm-ul ridicat aproape de 15. La un moment dat vad… ma intorc catre Pilot si ii pun mana la gura.

I-am intors capul cu mana, aratandu-i cu cealalta sa priveasca… celebrul semn cu degetele indreptate catre ochi. Sa taca si sa priveasca… In fata noastra, pe malul stang in sensul nostru de mers (spre nord) trona o Pisica Salbatica !!! Pilotul facu ochii mari si puse mansa in “N”, aproape fara zgomot. Motorul torcea… nu vroiam sa-l stingem, nu vroiam sa facem nimic care sa perturbe acel echilibru perfect care mentinea salbaticiunea la cativa metri de noi !!!

Incet, dupa ce Pilotul s-a linistit si eram sigur ca nu va face zgomot, am inceput sa fotografiez. Incredibil… Pisica Salbatica statea… doar ca se uita din ce in ce mai urat la noi. Pupezica “curgea la vale”, curentul fiind dinspre Balta spre Dunare, in cazul nostru dinspre Lacul Mester spre Garla Vancova si Canalul ’36. I-am facut semn Pilotului sa “bage lin” in marsarier, ceea ce a si facut. Pisica tot nu s-a speriat… Statea cu coada ei groasa incolacita in jurul picioarelor si se uita la noi. Nu-i era clar daca suntem o prada suculenta sau niste potentiali inamici…

Desi este mica ca si animal, pisica salbatica este foarte periculoasa intru-cat ataca fulgerator, in general la gat, la jugulara. Nu am avut multe experiente de acest fel insa mi-am amintit de un episod trait in anii ’80 in Piatra Craiului. Era iarna. Cabanierul de la Garofita Pietrei Craiului construise un saivan unde ducea fan si sare pentru caprioare. Vizitand saivanul, a inceput sa gaseasca caprioare moarte de jur imprejur, toate cu gatul taiat. A crezut ca este vorba de un ras care se aciuase prin zona. A facut panda, sa impuste rasul care decima caprioarele. Nu mica i-a fost mirarea sa vada ca “autorul crimelor” este o pisica salbatica care isi facuse culcus in saivan, deasupra fanului. Veneau caprioarele sa manance fan, pisica salbatica le sarea la jugulara. Mureau in cateva minute… apoi pisica le manca cele mai gustoase parti. Cel putin sinistru !!!

Pisica Salbatica a stat… pana am plecat. Eram niste nepoftiti pe teritoriul ei. Eram in Imperiul Pisicii Salbatice !!!

IX. Galerie de Poze IX : 2015.02.14 – Draghilea pe Gheata – Imperiul Pisicii Salbatice

[flagallery gid=111]