Tura in Delta 15.12.2013 – Premiera in Delta pe ape reci, cu gheata…

15.12.2013 – Intoarcerea spre casa … in Mahmudia Noastra :  Iesirea din Canalul Cranjala in Dunare

Iesind din Centura Sudica a Fortunei in Canalul Cranjala, am rasuflat pe jumatate usurati : reusisem ca in ultima tura de iarna din anul 2013 sa facem o … PREMIERA !!! Si inca ce premiera !!! Pe ape reci… Dumnezeu ne ferise de obstacole si de gheata, acum trebuia sa reusim sa iesim cu bine in Dunare, pe ape mici…

Stiam de “dopul” de pe Cranjala, intru-cat il “incercasem” pe venire… Trebuia sa trecem !

Cu motorul sus, am inceput sa inaintam “la pas” pe Cranjala. Rand pe rand buturugile imense de pe malul canalului au lasat locul “civilizatiei” – lotci pescaresti, barcute cu motoare mici, cate o casa… Am intalnit un card de gaste zgomotoase care ne-a taiat calea fara a ne lua in seama. Parea ca nu au nici o problema cu apa rece ca gheata.

Frigul, oboseala si concentrarea isi spuneau cu prisosinta cuvantul. Am vrut sa iau o gura de apa de foc insa Pilotul, aprinzand doua tigari, m-a oprit : “Dupa ce iesim…”, spuse… “Ok…”, am raspuns eu, zicand in gandul meu : “Dupa ce iesim in Dunare, iau doua gaturi de apa de foc…”

Am dat de un pescar care mesterea la scule intr-o barcuta legata de mal, chiar aproape de iesirea in Dunare. “Avem apa ?”, intreb eu. “Da, merge sa iesiti, cu atentie…”, raspunse pescarul. “Dar pe unde o luam ??? Chiar pe mijloc ???”, continui eu. “Fix pe mijloc”, raspunse omul.

Asa am si facut. Insa ne-am infipt cu pintenul in mal. Elicea balbota malul insa nu avea putere sa impinga Pupezica. Mai aveam circa 20 m pana in Dunare. Si nu puteam trece.

Am oprit motorul, l-am scos complet din apa, am luat ghiondirul si am inceput sa imping. Insa curentul dinspre Dunare ne impingea in sus pe canal. Pilotul, vizibil obosit, a luat o vasla si a inceput sa impinga si el. “Ne duce inapoi…”, zise Pilotul. “Da, vad”, si incep sa imping mai abitir.

“Nu iesim asa…” zise Pilotul. “Incearca tot cu motorul…”. Las ghiondirul, ma asez pe scaun si bag motorul in apa, atat cat sa aiba racire. Pornesc, cuplez, Pupezica se redreseaza, se orienteaza in lungul canalului si incepe sa… inainteze. Nu ne credeam ochilor…

Auzim un motor de barca venind din spate… noi cu ochii tinta pe iesire si eu cu mana pe mansa, sa decuplez daca simt ca ceva loveste elicea. Trece de noi barcuta… era pescarul pe care-l intrebasem cum abordam iesirea… “Merge ???”, ne intreaba pescarul… Cam galbeni la fata, ii raspundem : “Asa pare…”. “Veniti dupa mine… “… si ne-a condus pana am iesit in Dunare !!!

I-am multumit, i-am spus “Sarbatori Fericite” si ne-am aprins 2 tigari… Scapasem !!! Eram pe Dunare – Bratul Sulina !!! Dumnezeu ne ajutase si de data aceasta !!!