Tura in Delta 15.12.2013 – Premiera in Delta pe ape reci, cu gheata…

15.12.2013 – Ganduri si pui de lebada pe Sontea Lata …

In incremenirea Deltei aflate-n iarna se simtea aproape fizic o stare de tensiune… Stiam ca ne fortam norocul. La ore bune de mars in urma, ni se spusese clar : “Balta-i inghetata, nu puteti trece…”. Iar noi nu numai ca eram la ore bune de casa, nu numai ca frigul ne intrase in oase si trebuia sa mai avem energie sa ne intoarcem, dar aveam de gand sa facem… P R E M I E R A !!! Ape noi, necunoscute noua, ne atrageau ca un magnet… Centura Sudica a Fortunei. Sa incheiem anul 2013 cu o PREMIERA, asta vroiam…

Mai mult, Centura Sudica a Fortunei iese spre vest in Canalul Cranjala, canal pe care tocmai incercasem sa-l abordam si am fost fortati sa renuntam din cauza apelor mici. Planul meu era clar: abordam Centura Sudica a Fortunei, daca dam de gheata sau de vreun obstacol mai serios, ne intoarcem in Sontea fara sa fortam. La fel, daca nu puteam iesi pe Cranjala, parcurgeam Centura inapoi, catre est, si ieseam din nou in Sontea. Apoi urma… intoarcerea spre casa. Trebuia sa o gandim bine, sa avem suficienta energie … 2 – 3 ore de glisare pe temperaturi negative secatuiesc pe oricine.

Pilotul statea langa mine, infofolit cu pufoaica mea. Ganduri sumbre il macinau si pe el. Glisam, sub un cer de plumb, pe o Sontea lata cat Dunarea. Culorile, cu accente de otel, intregeau atmosfera gandurilor noastre…

Tineam volanul Pupezicii cu ambele maini, priveam drept inainte, cu ochii tinta dupa eventuale obstacole. O eventuala coliziune cu vreo cioata ne-ar fi fost fatala. “Daca tot ne fortam norocul, macar sa fiu atent, mai atent ca de obicei…”. La un moment dat vad ca Pilotul se agita, in stanga mea. Se apleaca, ia aparatul de fotografiat si incepe un “shooting”. Ma uit si eu si incetinesc, ies din glisare : doi puiuti de lebada, cu penajul inca maroniu, se hraneau pe malul stang al canalului, langa stuf.

Incetinesc complet, sa nu-i speriem… mai mult ca sigur ca nu stiau sa zboare. Erau ramasi la noi peste iarna pentru a se face mari… Pilotul fotografia, eu aprind doua tigari … Deja aveam mainile inghetate. Desi stiam lectia cu “frigul”, am desurubat dopul sticlutei pentru un gat consistent de apa de foc.

In incremenirea apei, cei doi puiuti erau atat de gingasi. Stateam, cu motorul oprit complet si ii priveam. “Oare cum s-or descurca peste iarna … ???”, ma gandeam. Pilotul, fara sa scoata o vorba, ia tigara din mana mea si scoate din rucsacelul foto… DSLR-ul. “Fa si tu… este pacat. Nu vezi atat de des doi puiuti de lebada, iarna… “, zise Pilotul.

Scot manusile, iau DSLR-ul dotat cu un “tun” de 150 – 500 mm si fac cateva poze. Erau doi puiuti frumosi, intr-adevar. Puii de lebada au stat linistiti pana am terminat sedinta foto. Nu s-au apropiat de noi dar nici nu s-au indepartat; si-au vazut linistiti de treaba lor.

Am pus DSLR-ul jos, pe vestele de salvare, la picioarele Pilotului si am pornit motorul. Cand puiutii de lebada au ramas bine in urma, am glisat.

Glisam pe Sontea Lata, sub un cer de plumb, catre… PREMIERA !!!