Tura in Delta 04.06.2011 – Un “cerc” in Delta Centrala

Sambata  04.06.2011 … Lacul Erenciuc II

Lacul Erenciuc. O capodopera a naturii. O oaza de liniste… Barcile “nelinistitoare” de pe Canalul Uzlina lipseau cu desavarsire. Tu… si lacul. Tu si … Delta. Aceasta este senzatia pe Erenciuc. Lat de pana in 300 m, Lacul Erenciuc se intindea in fata noastra, in fata barcutei noastre gonflabile de la Decathlon.

Intrand pe lac, tineam mijlocul. Nici stanga, nici dreapta. Admiram pustietatea stufului plina de viata. La prima tura, ne era greu sa ne apropiem de maluri. Atat stiam, ce ne spusese Nicu si Boby : “este un lac frumos, fara probleme. Tineti mijlocul…”

Erenciucul s-a derulat rapid in fata noastra. Superb. Un lac superb. Dupa malurile instufate, am dibuit pe mana  dreapta (E – NE) un palc de salcii. “Aici este intrarea in Canalul Mocansca”, zic  eu. “Aici este…” , zise Pilotul. “Dar hai s-o cautam pe cealalta… care ne scoate spre Perivolovca. Scurtam mult…”, adauga Pilotul.

Mergeam “la pas”, pe mijlocul Lacului Erenciuc. Lasam pe dreapta intrarea pe Canalul Mocansca strajuita de salcii si ne continuam drumul spre nord, spre coada lacului. Locuri nestiute… vizam canalul de legatura cu Canalul Magistral. In opinia noastra, urma sa ne scoata in Perivolovca …

Lacul Erenciuc incepea “sa se strambe” catre vest, incepea sa se curbeze. Adancimea apei incepea sa scada. La “orizont” se vedea “perdea” de nuferi galbeni… Coada lacului. “Nu intram in vegetatie”, zise Pilotul. “Nu intram, mergem doar pana acolo”, zic eu.  Pe masura ce parcurgeam curbura lacului, latimea fasiei de apa incepea sa scada. Dupa cateva sute de metri dibuim, tot pe dreapta, intrarea in canalul care, credeam noi, avea sa ne scoata in Perivolovca. O intrare instufata, discreta, fara “semne”.

“Pilotule, am reusit. am gasit-o si pe asta…”, exclam eu. “Stai ca n-ai ieit in Perivolovca …”, spuse Pilotul sceptic. “Hai sa vedem cu ce se mananca”, adauga Pilotul.

Conduceam barcuta. Trag de eche si virez catre intrarea in canal. O lume … moarta. Craci, stuf, vintire abandonate, plase, totul arata de parca nu mai trecuse nimeni pe-acolo. De peste 20 de ani…

Intrasem pe canal pret de peste 200 m. Dam de un vintir care efectiv ne taia calea. Opresc motorul, il pun pe liber, ma aplec in apa si ridic vintirul : plin de pesti morti, sufocati. Unii pesti erau deja in desompunere. Pilotul zise : “Ne asiguram masa de seara ???”. “Nici poveste. plecam de-aici si inca repede. Nu vreau sa sfarsesc cu … o vasla-n cap”, replic eu. “Acesta este un “teren” abandonat de braconieri, dar nu se stie pentru cat timp”, adaug. “N-as vrea sa-si recupereze “terenul de joaca” tocmai acum”, adaug si incep manevrele sa intorc barcuta.

Intorc cu greu micuta barcuta si iesim, in scurt timp, la apa buna, in Lacul Erenciuc. “Hai sa ne retragem”, zise Pilotul. “Hai, intram pe Mocansca si mai vedem noi”, zic eu. “Asa sa faci…”, zise Pilotul.