Tura in Delta 04.06.2011 – Un “cerc” in Delta Centrala

Sambata  04.06.2011 … Canalul  Erenciuc

O catedrala verde… asta se deschidea in fata noastra. Era incredibil … Dupa caldura de pe Dunare atenuata de “vantul” glisarii, mergeam “la pas”, pe racoare. Arinii negri isi impreunau ramurile deasupra noastra. Pilotul, intins pe burta, era fascinat. Liniste, copaci, bolta verde care impiedica razele soarelui sa patrunda, racoare si pasari… egrete, starci… pe atunci nu stiam ca in aceasta padure minunata cuibaresc codalbii. Auzeam insa niste tipete stridente…

Navigam “la pas”, cu motorul abia turat, cat sa guvernez barcuta. Eram pe ape noi, nevazute, nestiute… Copaci intregi, asediati de vasc, se impreunau deasupra noastra. Nu mai vazusem asa ceva… Canalul Uzlina era un “mic copil” al Deltei … Copaci cazuti ne barau calea insa, beneficiind de inaltimea redusa a barcutei noastre gonflabile, treceam pe sub ei. Ne feream doar capul …

Totul, tot ce ne inconjura, era liniste si frumusete. Salbaticie si moarte, care adapostea … viata. Totul era sa stii sa o vezi. Eram ca intr-o pestera, locuita pana nu demult, avand inca creaturile ei stranii, nevazute. Inaintam incet pe Canalul Erenciuc.

Teama pusese stapanire pe sufletul meu… “Oare cum este Lacul Erenciuc ???”, “Oare putem trece ???”, “Cum iesim … in lac, dar cum iesim din lac ??? “, mii de ganduri pusesera stapanire pe sufletul meu.

Dar, in ciuda acestor ganduri, eram linistit inlauntru meu. Era prea frumos. Prea frumos ca sa fie “rau”, periculos… o asemenea frumusete nu putea ascunde capcane mortale pentru cei care o intampinau cu toata inima, cu sufletul deschis. Am acceptat ceea ce vedeam… Pe atunci nu stiam ce inseamna… Delta.

“Catedrala” a inceput sa se rareasca incet – incet, apoi sa dispara cu totul. Au aparut nuferii galbeni, aliniati dreapta – stanga, covoare intregi… Intraseram in Lacul Erenciuc.