Tura in Delta 09.06.2014 – Ultima “poveste” a Rebel – ului …

Iata ce scriam in 30 Mai 2012 pe Barcaholic, in postul 292 … “provocat” de un coleg de forum (Florio)

Pai… sa incepem cu ultimele 2 poze, dar mai intat sa fac niste mentiuni:

1. Nu sunt specialist, doar amator
2. Nu am facut nici un curs, am citit cate ceva
3. Tot ce spun este bazat pe observatie proprie, deci nu are valoare de adevar absolut !!! 

Deci ultimele 2 poze, luate practic in acelasi timp… aproape sub acelasi unghi, iarba VERDE cu Canon, iarba verde cu Nikon… nu am avut variatii de lumina, ambele aparate setate pe “auto”…

Schema de culoare (scuze daca voi folosi un limbaj inadecvat pentru profesionisti…  ) este data de amplasarea filtrelor RGB din “fata” CCD-ului. Dupa stiinta mea, toate aparatele digitale au o schema de culoare proprietara, in care G este 2 parti si R si B cate o parte… OK, dar amplasate diferit !!!

Daca “raza” de lumina “sparta”, cu radiatie majoritara sa spunem R cade pe un filtru G, pe CCD nu apare nimic… adica apare negru absolut. Din cate stiu eu, CCD-ul inregistreaza 256 de nuante de gri, de la albul absolut la negrul absolut… “calculatorul” stie ca este R, G sau B, dupa pozitia filtrelor amplasate, si “intensitatea” este data de informatia despre cele 256 de nuante de gri… mai departe este primul calcul care “da” poza. Apoi, pentru pixelii care lipsesc, sau la care informatia este aberanta… apare interpolarea. Iarasi, din cate stiu, unele aparate fac o interpolare primara si apoi una secundara… de la coada la cap…

Cam ce ar fi interpolarea ? Daca eu sunt un pixel rosu… si am la stanga si la dreapta verde absolut … o fi bine ??? Nu cred… asa ca ma verific cu pixelii alaturati, sus, jos, stanga, dreapta… si din colturi…

Ce vreau sa spun de fapt: fotografia digitala este un “fake” foarte matematic calculat. 

Acum, intre 3 “fake”-uri testate de mine…

Primul, Olympus SP 720UZ avea multe calitati… in primul rand era WIDE !!! cu zoom optic de 26x. Pentru vremea lui (2008) enorm !!! In plus puteai sa-i montezi si un teleconvertor de 1.4x, care strangea imaginea, dar cu care am (as fi putut, ca nu aveam si teleconvertorul la vremea aceea !!! ) privit flamingii in ochi in Maroc. Poze superbe, luminoase, meniu accesibil, focus ultra-rapid si procesor puternic, intr-un cuvant faceai poze repede cu el, lucru important pentru un turist ca mine !

Al doilea, dragostea mea, un Canon Powershot SX40, cu un zoom de 35x. La momentul aparitiei lui, batuse orice alt competitor. Focus foarte bun, stabilizare dubla a imaginii cu o tehnologie proprie, schema de culoare in opinia mea cea mai apropiata de realitate, insa nu WIDE !!! Problem cand vroiai peisaje, super pentru detalii. Rapid, foarte rapid la calcule. 14 MP – absolut suficient !

Urmeaza super-performantul COOLPIX P510, model nou, 42x. Totusi optica ramane principala problema. Din 2008, abia in 2011 au reusit sa ajunga la 36x. Si abia in 2012, si o singura firma, la 42x. Adica acest Nikon… ne prefacem ca nu stim c-au micsorat CCD-ul ! Focuseaza extrem de precis, dar mai lent ca si Canon-ul, are culori mai reci, proceseaza un pic mai incet decat Canon-ul (deh, are 16MP, fata de Canon cu 14MP). Pozele sunt fff mari, nu este chiar asa un avantaj. Pentru scopul meu de “scotocitor”, este OK. Daca esti doar un om normal, prefer Canon-ul. Are insa, si GPS… dar sa stea altcineva sa le puna pe harta !!!  De fapt, nici nu stiu cum se face…. poate ma invata cineva !!!

Astept critici la descrierea mea de “stiinta popularizata” privind fotografia digitala… si comentarii cu privire la… “care-i mai bun” !!!