Tura in Delta 09.06.2014 – Ultima “poveste” a Rebel – ului …

Colonia Trofilca V

Eram in apa… cu aparatul la gat. Undeva in prova barcii. Nici gand sa pot iesi, aparatul, hainele, ghetele… toate ma trageau la fund. Am reusit sa ma apuc cu degetele de braul de cauciuc care inconjoara barca… Dadeam din picioare, ma “stabilizasem”, pentru moment nu ma duceam la fund !!! Pilotul : “Sa intorc barca… sa te sui prin pupa”. Eu: “Sa nu cumva sa pornesti motorul… ma toci aici, intre cioate”.

M-am echilibrat, am reusit sa “calc apa” si sa ma ridic pana la balustrada barcii, de care m-am agatat cu  ambele maini. “Stai sa ti-l iau…”, zise Pilotul referindu-se la aparatul de fotografiat. Mi l-a luat de la gat, da, era mai usor… Insa stateam cu mainile intinse, agatat de balustrada barcii, mult iesit din apa peste “limitele” ajutorului dat de Arhimede. Incepeam sa obosesc.

Orice incercare – au fost vreo 3-4 –  de a iesi din apa, sfarsea sub barca. Incercam sa ma ridic, corpul imi intra sub barca. Mai mult, trunchiurile din apa ma impiedicau sa ma misc iar barca se departa de copac. Daca, la inceput, eram langa salcia din care am cazut, acum incepeam sa fiu in mijlocul apei. Bratele incepeau sa-mi tremure… stiam senzatia, din perete, cand nu te mai poti tine. In 16 ani de alpinism am gasit solutii… Trebuia sa gasesc si acum.

“Pilotule, te rog, apuca-te de salcie..” . “Stai cat se poate de strans…”. Pilotul se arunca efectiv peste bord si se apuca de o ramurica. Ramurica a devenit ramura, apoi o craca. Eu nu miscam, in apa. “Tine-te asa cum nu te-ai mai tinut pana acum. Tine-te…” Pilotul se tine. Cu ultimele puteri… sau primele ??? mi-am ridicat picioarele pe trunchiul salciei crescute-n apa. Eram la orizontala : cu mainile pe balustrada barcii, cu picioarele intr-un “V” al salciei : cel de unde se rupsese craca. “Trage-ma… apropie-ma de salcie”.

Pilotul a tras. M-a tras. A tras ca niciodata in viata lui. A tras de craca aceeia pana m-am lipit de barca. Tragea si plangea… Din “orizontal’ AM AJUNS LA 90*… Stateam sprijinit cu picioarele pe salcie si cu mainile pe barca… Am reusit sa ma sui in barca…

I-am multumit Pilotului : scapasem de la moarte, M-am dezbracat, sa ma usuc. Apoi am scos cardul din aparatul Rebel. Acesta a fost ultimul cantec al Rebel-ului. Acum veti vedea si ultimele poze…

Galerie de poze XIX : Puii de starc de noapte, in cuib (S3.17-Canon Rebel-2014.06.09-Multumiri minunatei Trofilca-Ultima poveste a Rebel – ului-Puii de starc de noapte-Prelucrari)

[flagallery gid=64]