Tura in Delta 04.08.2013 – “Demonii” din sufletul Pilotului : Razelmul pe valuri …

CANALUL “SURPRIZA” al DUNAVATULUI

Nu ne venea sa credem, nici mie si nici Pilotului… un canal “NOU” derivat din marele Canal Dunavat, spre nord. Trecusem pe Canalul Dunavat de zeci de ori, insa il “utilizasem” numai ca si “cale de acces” sau de retragere, dupa caz, in nici un caz ca si “destinatie” in sine. Si iata ca acest mare canal ne rezervase o surpriza placuta.

Am intrat prudenti, eu cu ghiondirul in mana, motorul sus, un trimm de + 15 “asigurator”… la primele sondaje aveam apa, peste 1.5 m. Dar nu ne grabeam nicaieri, era inca foarte devreme, aproximativ 06:30 dimineata, asa ca am continuat sa navigam in regim de deplasament. Canalul, bine conturat, cu o latime de 6 – 10 m in anumite locuri, continua rectiliniu, orientat usor spre NE. Malurile erau instufate pe ambele parti insa in spatele stufului se ghiceau malurile ferme cu salcii batrane. Stuful compact alterna cu adevarate bariere de tufisuri dese care faceau imposibila acostarea.

Dupa aspect, mai mult ca sigur ca era un canal “artificial”, sapat de mana omului. “Oare unde duce ???” ma intreaba Pilotul. Un pic enervat, raspund : “Nu stiu, n-am fost pe el…”, insa “indulcesc ” tonul imediat si adaug “La nord de noi este Canalul Lipovenilor… trebuie sa iasa in el, daca vom putea trece”.

Agale, cu prudenta, inaintam. In anumite locuri, Canalul “Surpriza” parea ca se strange, din cand in cand mai aparea cate un plaur mic, ratacit, apoi cate o cioata pe lateralul canalului, insa nimic spectaculos care sa ne incurce inaintarea. Pasari nu prea erau, asa ca ne-am ocupat de “documentarea” canalului si cu “sondajele”. Am aprins tigarile si am inceput sa “privim” tacuti la linistea care ne inconjura… in afara de clipocitul apei si torsul lin al motorului neturat, nimic nu tulbura linistea acelor locuri.

Am parcurs circa 2 treimi din canal agale, la pas, fara sa ne grabim, gustand farmecul acelor locuri, abia in ultima treime am intrat in glisare… insa am iesit repede intru-cat ne-am intalnit cu un localnic care venea din sens invers cu o lotca cu motor mic… “Buna dimineata, avem apa ???”, intreb eu, “Este apa, fara grija…” veni raspunsul lipoveanului. “Cioate sunt ???”, “Nu…” raspunse lipoveanul sec… “Da in Lipoveni ???”, continui eu cu intrebarile… “Da, tot inainte…” “Cum se numeste canalul acesta ??? zbier deja, intru-cat lipoveanul se departase… cred ca raspunsul care a venit de la oarece distanta a fost “Vanghele …”

Am multumit in barba si am intrat in glisare, continuandu-ne documentarea si la scurt timp, apa verde a Canalului lipoveni sclipea in fata noastra in bataia soarelui, acum ridicat un pic pe cer… Era aproximativ ora 07:00 dimineata…