Tura in Delta 04.08.2013 – “Demonii” din sufletul Pilotului : Razelmul pe valuri …

CANALUL DUNAVAT, o surpriza placuta…

Canalul Dunavat se intindea in fata noastra… lung, drept, cu apa buna indiferent de cota apelor Dunarii la Tulcea, cunoscut, as putea spune chiar… “linistitor”, ferind Pupezica de eventuale surprize. Unde mergeam ? Nu stiu… Aveam in minte cuvintele Pilotului : “Azi nu intram…”. “Atunci unde mergem ?” ma gandeam eu… “Mergem sa exploram…”, tot eu… “Ce sa “exploram” pe Canalul Dunavat ???” ma intreb tot eu, “Ok, nu stiu, vedem…” imi raspund. Glisam sub lumina rasaritului…

Pe malurile Dunavatului, taberele de pescari la stationar incepeau sa prinda viata… Din loc in loc, cate un foc plapand fumega alene, unii dereticau prin tabara, altii stateau intinsi pe sezlonguri, iar in alte tabere nu se vedea inca miscare. Pe cei care se uitau la noi ii salutam, mai primeam cate un raspuns la salut, asa, plictisit, ca de dimineata.

Dintr-odata vad, pe dreapta, “ramasitele” unui canal… Cota era extrem de scazuta, + 94 cm la Tulcea, “saracul” canalus abia avea ceva apa, insa… “Un canal NOU pe Dunavat ???” Nu-mi venea sa cred… Trecusem de zeci de ori pe Dunavat si nu vazusem nimic. Imaginea aceasta a micului canal care se strecura printre copaci avand apa de o palma mi-a redeschis gustul pentru explorari. Iii spun Pilotului : “Ai vazut ?”… “Ce sa vad ?”, ma intreaba Pilotul, care “fugarea” rasaritul cu aparatul de fotografiat, sau macar ce mai ramasese din el… “Canalusul…”, zic eu. “Care Canalus ? Unde, aici ???” continua Pilotul, mirat foarte. “Da, aici. Un canalus nou”. “Unde, pe Dunavat ?”, continua Pilotul, exprimandu-si neincrederea printr-o grimasa… “Da, pe Dunavat, nici mie nu-mi vine sa cred…”, zic eu.

“Pilotule, stii ce zic eu… Apa este mica foarte, de pescuit n-am chef, hai sa “facem” Dunavatul de la cap la coada, poate mai vedem ceva… Si tu faci poze de “documentare”, ca tot iti place…”, zic eu. “Hai…” veni raspunsul prompt al Pilotului.

Curand am ajuns la intersectia cu Canalul Lipovenilor care pleaca din Dunavat spre dreapta (V), unde pescuia un individ, stand nemiscat in picioare. L-am salutat, n-a raspuns, am plecat mai departe. Apoi a urmat pe stanga (E) Canalul Cocos “fake” a carui intrare “vlaguita” de apa am fotografiat-o. Deh, eram in tura de explorare… pe Dunavat.

Primind destule intrebari pe Ghidul Deltei Dunarii despre locuri de campare, in ciuda faptului ca acest lucru este complet interzis in Delta Dunarii, i-am spus Pilotului sa “ia” si malurile, sa vedem, in diverse sectoare ale Dunavatului, cat de inalte sunt, sa putem raspunde la intrebari.

La orizont, pe stanga, incepea sa se profileze foisorul de la intrarea pe Canalul Cocos. Parca intuind ce gandea Pilotul, ii spun : “Facem Dunavatul pana la capat, apoi vezi marea la Perisor…”. Un zambet fin lumina fata Pilotului… Incetinesc, sa putem documenta intrarea pe Canalul Cocos, de data aceasta cel adevarat, si aprind doua tigari. Alene, trecem de intrarea in Canalul Cocos, o lasam in urma dar nu glisam imediat.

Zic “Hai, hai sa glisam, ca pierdem timpul…” Pilotul ma asculta si intram in glisare… Nu mergem mult cand strig : “Ai vazut ???”. Pilotul, speriat, trage mansa, “Ce sa vad ???”. Pupezica opreste in cativa metri… “Canalul…”, zic eu. “Care canal ? Ai inebunit, care canal pe Dunavat ???” se rasteste Pilotul, usor enervat. “Canalul de pe dreapta”, zic eu, “este mare, are apa…”, zic eu. “Hai sa-l vedem, iti dai seama, INCA un canal nou pe Dunavat, in aceeasi zi ??? “, continui eu. “Tot suntem la capitolul: explorare”, argumentez. Pilotul, “coplesit” de argumentele mele, intoarce Pupezica…

Intram spre nord pe un canal NOU, derivat din marele Canal Dunavat… “Oare unde ducea ???”, “Oare are apa ???”… o gramada de intrebari ce imi treceau prim minte in timp ce intram prudent in canal.

Si am intrat pe “canalul surpriza” al Dunavatului…