Tura in Delta 02.08.2014 – O noua explorare a Deltei de Vest – Canalul Candura + Povestea lui Tudor

3. Pregătiri și lansare din alergare (wrote by Tudor)

Pentru că totul s-a decis în scurt și pentru că mai erau și alte planuri de dus la capăt vara asta, nu am avut decât două zile pentru a face pregătirile pentru expediție. Tot experiența a făcut să reușim să ne încadrăm în tot ce ne-am propus. Barca era pe lac la 150 km distanță de noi, așa că am plecat miercuri seara într-acolo, am ridicat-o pe peridoc, iar a doua zi am pus cap compas Tulcea.

Pe drum am pus 90 de litri de benzină în rezervor, 60 de litri în canistre, alături de toate celelalte provizii și echipamente și am reușit să ajungem la timp pentru a lăsa barca la apă în timp util pentru a putea campa pe Sireasa înainte de înserare. La 18:00 am pus piciorul pe pâmânt și a trebuit să ne echipăm urgent antițânțari pentru că am avut parte de o primire rarisimă și din acest punct de vedere. Locul de campare era frumos, cu răchite uriașe și nuferi numeroși, dar plin și de vaci iar pe drumul de pe digul de vis-a-vis era plin de mașini și de localnici pe cât de bicliști pe atât de curioși.

Copiii au decis să doarmă în barcă (cabina e spațioasă și foarte confortabilă) iar eu am montat micul cort de rezervă chiar lângă barcă, așa cum am făcut apoi de fiecare dată. Am făcut focul, am pregătit computerul pentru câteva episoade din Crossbones, am informat Pupezica despre victorie și așa am stat, cu pescuit de icre la plută (că nu poți numi pești chestiile prinse de fiică-mea distrându-se copios) până sâmbătă dimineață când am început să strângem tabăra pentru că urma să se petreacă mult așteptata întâlnire de gradul IV cu Pupezica Veselă și cu Pilotul.

În afară de bucuria întâlnirii în sine, pentru cunoaștere și exprimare verbală face to face a mulțumirilor noastre, miza era și vizitarea coloniei Trofilca și nu numai. Am făcut joncțiunea pe Sireasa și apoi am intrat în această minunată și unică lume a păsărilor. Pupezica ne propusese două trasee alternative față de cel pe care urma să îl parcurgem inițial către Mila 23. Evident l-am rugat să facă în așa fel încât să le parcurgem pe ambele, ceea ce am și făcut.

Am început să țesem un traseu de canale și de lacuri care ne-a introdus finalmente atât fizic cât și mental în miezul Turei. Am depănat povești deltaice pe Canalul de argint, am făcut și baie, am văzut că pilotarea poate fi făcută nu doar eficient ci și cu grație, am tăiat pepenele abundenței și apoi ne-am îndreptat către Mila 23. Acolo apele noastre s-au despărțit la propriu, „gazdele” noastre îndepărtându-se iar noi  campând vis-a-vis de localitate.

A fost o noapte animată de chiuiturile vajnice ale unei damicele localnice care fusese curioasă să afle ce beau pescarii lipoveni, iar acum era plimbată în sus și în jos pe apă cred că într-o barcă. Nu pot fi sigur întrucât bănuiesc că foloseau pentru orientare exclusiv ecolocația, înverșunându-se să nu aprindă vreo lumină. Oricum, după ce au vorbit puțin despre obiceiurile de sâmbătă seară ale băștinașilor, copiii au continuat să vadă cam cu ce se poate ocupa John Malkovich în rol de geniu transformat vremelnic în pirat.

Ca să nu rămână locuri albe în povestire trebuie să spun că una dintre preocupările zilnice era încărcarea tuturor acumulatorilor existenți pe o rază de 10 metri în jurul nostru. Asta era posibil datorită unui transformator 12V/220V care a fost utilizat mai intens decât motorul bărcii. Evident, odată cu raționalizarea numărului de episoade de serial per seară, au apărut timpii liberi care trebuiau ocupați cu alte activități care până la urmă s-au dovedit tare sâcâitoare prin consecințe.