20.07.2013 – Un episod inedit : “Tzumtzi” Tura : Tulcea vazuta de pe Dunare

PREAMBUL :

In data de 20.07.2013, la sugestia Pilotului meu, am reusit o tura superba : Tura in Delta 20.07.2013 – “Tzumtzi” Tura : Ultima “pata alba” a Deltei Dunarii. A fost o tura lunga si frumoasa, menita sa “stearga” ultima “pata alba” a Deltei Dunarii si anume Lacul Pintilie, situat in nordul Deltei de Vest. Desi tura ne-a reusit din plin, dintr-un spirit de eleganta fata de Delta, Delta care de ani de zile ne-a oferit atatea lucruri frumoase si atatea momente deosebite, dezvaluindu-si rand pe rand secretele in fata noastra, am lasat aceasta “pata alba” neatinsa : nu am intrat in Lacul Pintilie, ultimul lac al Deltei Dunarii neexplorat de noi.

Am plecat dis de dimineata din Mahmudia Noastra, am traversat “cu o precizie de chirurg” Delta Centrala prin lacuri (Canalul Uzlina – Lacul Uzlina – Canalusul Bibanilor – Lacul Isac – Canalul Isac – Canalul Litcov – Canalul Lung – Crisan), fara sa scoatem Pupezica din glisare si am iesit in Bratul Sulina. Del la Crisan am prins Dunarea Veche – “Marele M” spre Mila 23 de unde am intrat prin Canalul Cazanele in raiul de nuferi de pe Lacul Cazanele. A urmat apoi o traversare facuta cu aceeasi precizie a Deltei de Nord, dupa Lacul Cazanele urmand Lacul Trei Iezere – traversarea prin japsele din nordul Lacului Trei Iezere in Lacul Miazazi, trecand prin “Ochiul Pupezicii” si prin “Canalusul Pupezicii”, denumiri care ne apartin in totalitate – Lacul La Amiaza – canalul de legatura cu Lacul Matita – Lacul Matita – canalul de legatura directa, situat in N Lacului Matita, cu Lacul Merheiul Mare – Lacul Merheiul Mare – Lacul Merheiul Mic, situat in estul “fratelui” lui mai mare – Canalul Sulimanca, care ne-a scos in Bratul Cernovca, de unde am iesit in final la Periprava.

Dupa ce am schimbat elicea “obosita” la Periprava am prins Bratul Chilia in amonte si nu l-am mai parasit pana la… Patlageanca !!! Era o dorinta veche a Pilotului sa parcurga integral toate cele trei Brate ale Dunarii, Sfantu Gheorghe, Sulina si Chilia. Daca pe primele doua le parcursesem de mai multe ori spre Mare pe sectiunile Mahmudia Noastra – localitatea Sfantu Gheorghe, respectiv Crisan – Sulina si de mai putine ori in amonte pe sectiunile Mahmudia Noastra – Bratul Tulcea, respectiv Crisan – Bratul Tulcea, iar Bratul Chilia il parcursesem de mai multe ori pe sectiunile Periprava – Bratul Musura – Golful Musura, respectiv Periprava – Chilia Veche si Bratul Tataru (Intrarea 40) – intrarea pe Canalul Stipoc (Intrarea 39) si intrarea pe Canalul Mila 36 (Intrarea 1′), nu parcursesem niciodata Bratul Chilia in sectiunea intrarea pe Canalul Mila 36 (Intrarea 1′) – Patlageanca si vorbind simbolic, nu navigasem niciodata cu Pupezica pe… DUNARE. De aici si numele dat turei… “Tzumtzi Tura”.

Asa ca am prins Bratul Chilia in amonte, plecand din Periprava catre Chilia Veche unde am admirat turlele Bisericii din Chilia Veche care ne plac asa de mult si de acolo mai departe, dupa ce am alimentat, catre Patlageanca, unde am iesit in DUNARE prima data in viata noastra. De la Patlageanca am prins Bratul Tulcea aval, intorcandu-ne acasa in Mahmudia Noastra obositi dar si fericiti dupa o tura care a masurat mai mult 200 de kilometri !!!

Fusesem la Tulcea de nenumarate ori. Practic, treceam prin Tulcea la fiecare venire a noastra in Delta, insa niciodata nu vazusem Tulcea de pe apa. Intr-un fel, mie imi era un pic frica de “Tulcea, pe apa”, Pilotului nu. Si aceasta “defilare” pe apa in dreptul Tulcei a reprezentat pentru noi un obiectiv al turei.

Apropierea de Tulcea venind dinspre Patlageanca a fost fara probleme. Bratul Tulcea este extrem de larg, adancimea este in mod constant de 15 – 16 m in senal, trafic nu prea era, asa ca destul de repede am inceput sa vedem bratele macaralelor enorme care impaneaza portul.

Rand pe rand au defilat prin fata noastra macaralele (cu mult mai putine fata de Ismail), niste cladiri cu o arhitectura cel putin ciudata construite pe faleza, sediul impresionant al A.R.B.D.D. – ului, Hotelul Delta, portul militar, marina si am ajuns in capatul celalalt al Tulcei unde am incercat sa fotografiem monumentul si numele orasului scris pe promontoriu pe care este amplasat monumentul.

Dupa aceasta traversare rapida a “apelor” Tulcei, ne-am continuat drumul aval pe Bratul Tulcea, pana in Mahmudia Noastra, trecand prin dreptul intrarii pe Bratul Sulina, punct din care incepe practic Bratul Sfantu Gheorghe.

Galeria foto urmatoare cuprinde pozele surprinse in timpul “defilarii” noastre prin dreptul Tulcei, ultimele poze fiind de la intrarea pe Bratul Sulina.