Tura in Delta Dunarii 2016.12.02 – Imperiul Frigului 3 : Iarna in Chilia Veche si drumul pe Bratul Cernovca pana la Periprava

LOCALIZARE GENERALA A TUREI :

Delta Dunarii, Delta de Nord, Chilia Veche, Pensiunea Solunar, Bratul Chilia, Bratul Cernovca, Periprava, Ultima Frontiera

Dimineata unei zile care se anunta geroasa. Simteam asta dupa lumina palida care intra pe geamul camarutei noastre de la Solunar. Ne echipam si strangem putinele lucruri pe care le scosesem din bagaje. Nu aveam sa luam micul dejun la pensiune intru-cat tineam post. Am hotarat sa mancam pe barca unde aveam mancare de post din belsug : zacusca, iahnie de fasole, salata orientala.

Mergem in sala mare a pensiunii Solunar sa bem o cafea. Franc Mircea, administratorul pensiunii, ne intampina cu un zambet larg. In 5 minute apare si cafeaua aburinda. “Si unde mergeti ? Ce japse mai vreti sa explorati ?” “De data aceasta nu exploram, mergem la Periprava. Dupa sacali.” “Dupa ce ??? Dupa sacali ? Ati batut atata drum sa vedeti sacali ? “, ne intreba Franc Mircea uluit. “Da, ne lipseste sacalul din ‘porotfoliul’ de fotografii. Cei de la Ultima Frontiera sunt niste adevarati profesionisti intr-ale conditiilor de fotografiat.”

Discutia se incheie si iesim sa fumam o tigara. Cafea aburinda, cer de plumb, Dunare, perspectiva de a fotografia sacali. “Crezi ca vin ?”, ma intreaba Pilotul. “Vin. Ii prindem in cadru. Promit. Daca nu, ii cautam noi. Si-i gasim.”

Fiecare om obisnuit sa traiasca in mijlocul naturii are un instinct de vanator sau de pescar. Plecam la vanatoare, cu aparatele de fotografiat.

Intram inapoi in sala. “Rugaminte mare : vrem sa mergem pana la Biserica sa o fotografiem. Poate si sa o vizitam. O ora, maxim doua”, ii spun lui Franc Mircea. “Sigur, va astept.” veni raspunsul prompt si ferm.

Ii schimb obiectivul (tunul) Pilotului cu un obiectiv ultra-wide : Sigma 10-20mm f/3.5 EX DC HSM – Canon EF-S. Apoi plecam.

Ulita principala din Chilia Veche pustie. Vreme inchisa, cerul plumburiu. Trecem pe langa ruinele celor doua blocuri neterminate din perioada lui Ceausescu situate pe mana dreapta. Prezenta lor ne accentueaza starea apasatoare pe care o simteam prin toti porii. Ajungem in dreptul Bisericii. O capodopera. Incepem o sesiune de fotografie. Pilotul se minuneaza : ambele turle, inalta de cca 42 m intrau in cadru.

La un moment dat vedem o masina rosie care iese din curtea Bisericii. Facem cu mana. Masina opreste. “Am putea intra si noi in Biserica ?”, intreb eu. “Am fost de multe ori aici dar n-am vizitat-o niciodata”, adaug. “Sigur ca da. Casa parohiala este in spatele Bisericii. Bateti in geam si rugati preotul sa va deschida”, ne spune soferul.

Zis si facut. Traversam curtea Bisericii pana in spatele ei unde vedem intr-adevar o casuta. Batem in geam. Iese un tanar cu ochi albastrii : preotul. “Buna ziua, vrem sa intram in Biserica. Se poate ?”. Omul, un pic mirat, raspunde : “Sigur ca da”. Intra in casa, isi ia cheile si ne conduce la intrare.

Intram. Primul impuls a fost sa ne uitam in sus. Stupoare. Turlele nu se vad din interior. Doar cupola. Si inca un lucru interesant : Biserica este partial pictata !!! Ne inchinam la icoane si stam de vorba cu preotul. Acesta ne relateaza istoria lacasului de cult si ne promite ca ne va trimite pe mail un material despre Biserica. Emblema Chiliei Vechi.

Plecam. Frig. Incepuse sa ploua marunt. Ascundem aparatele de fotografiat sub pufoaice. Ne grabim catre Pensiunea Solunar. Ajungem. Intram. Franc Mircea ne astepta. “Te mai rugam ceva : sa facem un vin fiert. Doua cani. Sa ne suim incalziti pe barca.”. “Sigur, numai sa aveti vin”, zise Franc, “si ingrediente”. Aveam. Ma duc in camaruta incalzita sa iau cele necesare. Nu-mi mai venea sa ies de acolo. Scotocesc prin genti si gasesc. Aduc totul in sala mare de la Solunar. Pilotul pregatise deja zaharul si ibricul.

In sfarsit ne suim pe barca. Franc ne ajuta cu bagajele. Hypopotamka complet inghetata. Pornim motorul sa se incalzeasca. Ne luam la revedere. Iesim cu spatele pana in mijlocul Dunarii. Cu capison. Nu vedeam nimic. Gheata peste tot. Plecam “la pas” deoarece aveam timp. Ce sa facem la Ultima Frontiera timp de 16 ore ?

Dupa 5 minute de navigare “la pas” catre aval strig ca un disperat : “Aoleu, am uitat !”. Pilotul, panicat, ma intreaba : “Ce ?”. “Sa alimentam. La Periprava nu este statie de alimentare”. Intorc barca pe mijlocul Dunarii prin apele Ucrainiene si ma intorc catre Chilia Veche. Pilotul face poze. Intru cu atentie pe Bratul Tataru care lasa o intinsura masiva pe mana stanga (est). Acostam la Statia de Benzina Star 2000. Alimentam.

Iesim din nou pe Dunare. Ploua. Satul de frig si de zloata inchid complet capisonul dar inca nu glisez. Mergem asa si sporovaim. Chip Chat. Atat de mult ne-a prins sporovaiala incat am intrat pe Bratul Cernovca fara sa glisam. Cred ca am glisat pe ultimii 2 – 3 Km din Bratul Cernovca.

Am sunat la Ultima Frontiera. Cand am ajuns, Marius ne astepta cu masina deja incalzita. Acostam. Extragem bagajele de pe barca. “Sigilam” capisonul, singura protectie a barcii. Marius ne bine-dispune. Este o fire vesela.

Facem planul pentru maine. “Sacali”. “Sacali ?”, ne intreaba Marius. “Va puteti plimba cu masinutele electrice pe tot Domeniul”, ne spune el. “Sacali”, insist eu. “Ok. Punem momeala la un “hide” si stati ‘la dos’, sa nu va bata vantul”, zise Marius.

Doar ca o paranteza, iata inca un cuvant importat de Ultima Frontiera. Din limba Engleza. ‘Hide’ = ‘Haid’ = ascunzatoare, adapost. Toate ‘casutele’ de la Ultima Frontiera se numesc ‘haiduri’.

Ajungem la hotel. Dus. Somn, cca 2 ore. Cina. Somn. Urma ‘vanatoarea de sacali’.

“INDEX” DE ACTIVITATI IN CADRUL TUREI:

Ghid in Delta Dunarii, Excursii in Delta Dunarii, Trasee personalizate in Delta Dunarii, Ture in Delta Dunarii, Aventuri in Delta Dunarii, Excursii personalizate in Delta Dunarii, Turism activ in Delta Dunarii, Turism responsabil in Delta Dunarii, Bird-watching de iarna in Delta Dunarii, Wild Life in Delta Dunarii, Ture de fotografie in Delta Dunarii, Ture de iarna in Delta Dunarii

TRASEU :

Chilia Veche – Pensiunea Solunar – Bratul Chilia – Bratul Cernovca – Periprava – Ultima Frontiera