Tura in Delta 29.06.2014 – “Integrala” Zaton – Buhaz

Duminica, 29.06.2014 – “Integrala” Zaton – Buhaz III

Am  mancat, Pilotul s-a balacit la mal, sa nu intre in plase. A intrat un pescar in apa, sa mute o cubusca … Este de remarcat un prag, apa adanca apoi iar apa mica, in dreptul cantonului. Dar atentie la plase.

Eu am stat pe mal… “Mergem ???”, intreb eu. “Unde ???”, intreaba Pilotul… “Sa facem Buhaz-Zatonul…”, “Sa incercam… , adica”, adaug eu. “Mergem…”, zise Pilotul… si se apuca sa stranga mancarea, stranse gunoiul in punga si pleca catre barca. Urma aventura… Integrala Buhaz-Zaton.

Am numit pana acum numai o singura… INTEGRALA : Integrala Draghilea. Am mai parcurs canale dificile, cum ar fi Papadia Noua, Centura Mediana a Fortunei, Crasnicolul… insa nicaieri, asa cum te gasesti in Delta de Sud, sau in Delta de Vest, nu te simti prizonier. Si Draghilea si Zaton – Buhazul te sug… iti sug vlaga. Simti ca nu mai iesi… Pana la final, pana vezi apa curata, ai senzatia ca te-ai impotmolit. Ai senzatia unei lupte continue, al carei rezultat il astepti cu teama. Nu stii daca iesi… Sunt canale uitate de Dumnezeu, uitate de oameni, neparcurse de zeci de ani, canale pe care nu ai ce cauta… Totusi, noi ne-am dus…

Imi aduc aminte… cred ca de fapt mi-am adus aminte pe plaja, in timp ce Pilotul strangea “firmiturile”… Seara tarziu, ora 8:00 – 9:00 – 20:00 – 21:00, eram pe Draghilea, fff aproape de iesirea prin Lacul Tataru. “Hai ca mai avem putin … ,” zic eu, “si iesim in Dunare”. Eram pe Draghilea, aproape de iesirea in Lacul Tataru. Rupsesem elicea, mai precis bucsa de la interior, sarisem in apa sa o pot schimba … Iesisem plin de lipitori care mi-au provocat o adevarata hemoragie. Pilotul a povestit mai apoi cum se urcau lipitorile pe barca.

Am facut stanga, pe Tataru. Apa mica. Motorul taia la vegetatie si sapa in mal. Apa nici cat pala vaslei… In departare vedem o barca. Fara motor… Se apropie de noi. Un individ inalt, cu mana cat piciorul meu. Impingea la ghiondir… “Ce faceti mai aici ???”… ne intreaba. “Vrem sa traversam Tataru si sa iesim la Dunare…”, zic eu. “Nu puteti”, zise, “este apa mica”. “Iesirea in Dunare este blocata…”. “Am intrebat si eu niste pescari, mi-au spus ca nu se poate…”.

Modest. Omul putea sa ne omoare fara sa faca vreun efort. “Aveti o tigara ?”, ma intreaba barcagiul… “Sigur…” si ii ofer un Kent. “Eu stau aici, pana fumez tigara aceasta. Apoi plec.”… “Daca va intoarceti pana termin tigara, va scot la ghiondir”… “daca nu, este problema voastra”.

I-am dat tigara si am inaintat… Nu se poate sa nu razbim cu 100 CP. N-am razbit… Omul fuma si se uita la noi. Se uita cum Tataru ne invinge. In ciuda celor 100 CP, Tataru era blocat. Nu puteam trece. Cu greu ne-am intors. Langa omul cu ghiondirul. Fara comentarii, a legat Pupezica de lotca lui. Si a inceput sa impinga … Cu ghiondirul. Inca o data, avea mana cat piciorul meu …

Am iesit din Lacul Tataru in Draghilea… A vorbit: “Credeti ca eu n-am motor???”… Ce sa spui la intrebarea aceasta.” Scuze “… “Mai stai un kilometru si vezi …” Ne-a parasit in mijlocul canalului, s-a dus in stuf si si-a adus motorul. 25 CP… “Mai oameni buni, eu nu-l folosesc decat acolo unde se poate,,,”

Am ajuns la cabanita lui. Legati de lotca. … Ne-a omenit. Ne-a culcat in casa lui. Ne-a culcat cu copilul lui in pat. Nu mai pot povesti. Am adormit, si eu si Pilotul, in patul lui. In timp ce Adrian si sotia au dormit AFARA. Cinste si respect acestui OM : ADRIAN. De pe Draghilea… Acolo unde nu merge NIMENI.