Tura in Delta 29.06.2014 – “Integrala” Zaton – Buhaz

Sambata, 28.06.2014 – Drumul Frumos catre Delta II

Drumul urmat de noi urca pe niste strazi desfundate, aflate in curs de amenajare de peste 2 ani, pe culmile dealurilor din spatele orasului Cernavoda, apoi incepe sa coboare serpuit pana la nivelul canalului “de la Atom” – “Canal Apa Calda”, asa cum il vede Google Maps. Imediat dupa trecerea canalului, Drumul Frumos continua pe langa digul de aparare impotriva inundatiilor, dig care separa zona inundabila a Dunarii de restul lumii…

Imediat cum am avut posibilitatea am urcat cu masina pe dig, patrunzand apoi in zona inundabila. Nimic… numai cirezi de vite, turme de oi rasfirate ici – colo, oameni, pescari… nici macar o pasare, nici vorba de califari. Ne-am invartit ce ne-am invartit cu masina, am coborat de cateva ori din masina si ne-am dus pana pe malul apei dar n-am gasit nici o pasare. Usor iritati, am parasit zona si am revenit la drumul asfaltat.

Drumul Frumos – DJ223 – continua serpuit catre comuna Seimeni. Imediat dupa ce drumul paraseste linia digului, pe partea dreapta in sensul nostru de mers – de la Cernavoda catre Saraiu – este un mare perete de pamant, o “scobitura” uriasa, inalta de circa 25 m in coasta unui deal. Acest perete de pamant galben este practic stapanit de pasari : grauri, vrabiute, randunici si de mult ravnitele prigorii.

Am iesit de pe asfalt cu masina si ne-am apropiat de “perete”, fara sa oprim motorul. Pasarile, aflate practic langa drum, sunt obisnuite cu zgomotul masinilor. In schimb, daca te dai jos din masina, zboara toate. In niste pozitii destul de chinuite, am incdeput prima sedinta foto : Pilotul cu “bridge” – urile, preferand bine – inteles Canonul 50x, eu cu DSLR-ul si cu “tunul” de 150 – 500 mm. Am stat acolo mai bine de jumatate de ora, apoi am plecat.

A urmat apoi amusinarea celor 5 – 6 locuri de califari insa fara succes. Am vazut prigorii, dumbravence, fazani, harciogi, unele vietati s-au lasat fotografiate, altele nu.

Ca o variatiune pe tema “Drumului Frumos”, inainte de Tichilesti am parasit DJ223 si am luat-o pe DC67 catre Ghindaresti. Ghinderesti este o comuna mare, frumoasa, situata chiar pe malul Dunarii. Am iesit pana la Dunare insa n-am vazut nimic senzational, asa ca n-am avut de ce sa ne oprim si ne-am continuat drumul pana la iesirea in DN2A.

Iesind in DN2A am coborat spre SE pana la Hanul Morilor de unde am facut stanga pe DJ223, continuandu-ne drumul catre Saraiu. Pana in Tulcea, in afara de cateva intermezzo – uri cu niste mini – pasarici, ne-am continuat drumul ruland cu viteza constanta.

In Tulcea, dupa ce ne-am cumparat rame din Bariera Mahmudiei, am prins DJ222C catre Mahmudia. Dupa cateva curbe destul de stranse, drumul asfaltat lasa la stanga un drum pietruit care coboara destul de abrupt faleza, pana la nivelul unei zone mlastinoase – un habitat incredibil pentru foarte multe vietati.

Aici… ce sa vezi ??? Oameni, masini, gratare pana in stuf, o “briza” de manele… pe cale de consecinta, nici o vietate. “Nici nu mai are rost sa incercam…”, zic eu. Pilotul incuviinta din cap, alene. “Hai la prigorit”, adaug eu. “Hai…”.

Inconjurand stuful prin dreapta, am ajuns la o alta zona fabuloasa, casa a nenumarate pasari, dintre care “tintele” noastre erau prigoriile si dumbravencele. Sedinta foto care a urmat a fost fabuloasa, insa dupa circa 45 de minute Pilotul s-a plictisit de “prigorit” si a ales sa plece pe jos catre balta. Acolo, cu ochii dupa o rata pe care vroia sa o prinda in cadru, a reusit sa sperie un card de gaste salbatice cu pui care s-au facut nevazute…

Dupa circa o ora am “pus in cui” aparatele de fotografiat si am plecat catinel catre Mahmudia. Acolo am ajuns in jurul orei 19:00 !!! Facusem circa 9 ore din Bucuresti pana in Mahmudia Noastra !!!

Acolo, Pupezica legana in curent, ancorata la ponton. Am inspectat-o, totul era OK, asa ca ne-am retras repejor in mansarda noastra. Pilotul infometat, a pus masa, eu m-am ocupat de incarcatoarele aparatelor foto, laptop, internet si alte “chestiuni tehnice”. Evident, am stat sa ne uitam la sutele de fotografii facute. Procentul de fotografii cu adevarat reusite nu a fost mai mare de 5 – 10 %, insa pentru niste amatori consider ca este foarte bine. Uitandu-ma la ceas, am inlemnit : era aproape 12:00 noaptea !!!

“Pilotule, hai, culcarea… ca maine trebuie sa ne sculam devreme”. Pilotul, ascultator, se executa repede insa, inainte sa adoarma, ma intreaba : “Mergem… ACOLO ???”. Ii raspund : “Da, desigur…” … si Pilotul adoarme linistit.