Tura in Delta 2012.06.16 – Tura “200+” : un 8 aproape perfect – La nord de noi insine : Cernovca, Cardonul si Golful Musura

Tura “200+” 16.06.2012 La nord de noi insine: Cernovca, Cardonul si Golful Musura X

(n.r. text publicat prima data pe Barcaholic – “Barcuta mea gonflabila de la Decathlon”, pag. 48, topic inchis de catre administratorul forumului)

Bucata aceasta cu Obretinu Mic si Obretinciuc merita facuta separat ca si tura. Imbatati de culorile de pe Canalul Lung, fara a mai tine cont de ora, am intrat pe canalusul de stuf care duce in Lacul Obretinu Mic.

Asa cum am mai spus, Canalul Lung are o singura curba la stanga, in sensul nostru de mers. In treimea de inceput se face la dreapta un singur canal care duce in Lacul Obretinu Mic. Canalul este vizibil, are apa buna si este usor navigabil, fara “posibilitati” de raracire. Dupa un parcurs relativ usor, ti se deschide in fata lacul… plin de vegetatie subacvatica, din pacate. Fiind un lac putin vizitat, este plin de viata pasareasca. Am prins urmele unui fost senal, undeva destul de aproape de malul sudic al lacului, si am inceput sa inaintam prudenti, cu motorul sus. Apa are cca 1 m, in conditiile in care am fost noi, adica cu o Dunare medie… Cand este apa scazuta, apreciez ca lacul este foarte dificil de parcurs !!!

In zona mediana a Lacului Obretinu Mic, in partea sudica, am prins cu usurinta un canalus care ne-a scos repede in Lacul Obretinciuc. Reperul, o salcie destul de inalta pe stanga. Intrarea mica, ascunsa-n stuf. Superb… soarele apunea, privelistile erau impresionante, noi… eram fermecati, dar cu inima cat un purice… De ce ??? Ma uitam in continuu la ceas. Stiam ca putem parcurge Canalul Lung – Litcovul – Isacul si Uzlina, pana in Dunare in mai putin de 30 min… Daca ne inchideam cumva, luasem deja hotararea sa ne intoarcem pe unde am venit. Dar n-a fost asa !!!

Si Lacul Obretinciuc este un lac mare, cu o adancime de cca 1 m. Am lasat la dreapta un mare fultan si am inceput sa cautam iesirea prin japste catre Litcov. Soarele apunea, la propriu. Deja eram in criza de timp. Se face bezna pe canale la 21:00, maxim la 21:15… si era 20:39. Stiam ca nu mai avem timp sa ne intoarcem pe lumina daca ne inchideam, asa ca … tot inainte. Am mai parcurs lacurile “cunoscute” pe intuneric (Isacul si Uzlina) si Canalul Uzlina si credeti-ma, nu este deloc o placere… Noaptea este fff inselatoare pe ape !!!

Pe hartuta noastra GPS, in partea sud-estica a Obretinciucului, aparea un canalus si o succesiune de japste interconectate… Putem sa trecem ??? Aceasta era marea intrebare…

Si pe Obretinciuc am gasit un fel de senal, chiar pe sub malul stang cum mergeam noi (estic), la stanga era stuful de pe mal, la dreapta nuferii si incet, cu motorul sus, am prins canalusul marginit de 2 salcii (drepta mare, stanga mica) care ne conducea prin japste catre Litcov. Am intrat , oricum nu mai aveam sanse sa ne intoarcem pe lumina daca trebuia sa refacem traseul in sens invers pana in Canalul Lung… Ce-o fi, o fi, ne-am zis.

Canalusul este usor navigabil, acelasi 1 m… pana in prima japsta pe care o treci tot catre sud. Japsta, plina de nuferi infoiati… superba. Apoi am prins inca un canalus, pana in a doua japsta. Aici… totul la ghici… la miros…. numai stuf, nici un reper… Dar am prins un mini-canal la propriu catre Litcov. Vedeam cum se strange canalul in jurul nostru, din ce in ce mai mic… si noi, tot inainte… era deja seara… 20:50, si noi eram intre doi pereti de stuf de cativa metri, fara sa stim daca putem iesi. Tot inainte, un parcurs sinuos, apa mica deja 0.6-0.7 m, stramt rau… si, dintr-o data… Litcovul !!! Am chiuit de bucurie, parca ajunsesem acasa !!! La Mahmudia Noastra !!!

Glisare, Semnul Crucii ca am iesit cu bine la ape cunoscute… fuga-fuguta Litcovul, stanga pe Canalul Isac… Lacul Isac traversat cand se ingana ziua cu noaptea, precizie de chirurg pana in Canalusul Bibanilor, nici o barca… OK, nu iesim din glisare… cca 80 Km/h… Uzlina sub ultimele raze… prindem exact intrarea in Canalul Uzlina… nici o barca… glisssare… Pragul de piatra cu un pazitor, o egreta mica, alba si gratioasa careia, la viteza aceea incercam sa-i facem o poza… Satul Uzlina, unde, rusinat spun, nu incetinim… Dunarea !!! Reusisem !!!

La 21:25 ne chinuiam, ca sa avem marturie, sa fotografiem “scrisul” de la Pontonul Capitaniei de la Uzlina… Montam lumina de navigatie 360*, 5000 de ture… Dunarea Veche, Cotul Uzlinei, Dunare Noua… Mahmudia Noastra unde acostam in siguranta !!!

Tura “200+” se incheiase cu BINE !!! R E U S I S E M !!!