Tura in Delta 11.05.2013 – O tura de suflet pe Draghilea catre Turlele Chiliei si Lacul Dracului

PLECAREA DIN MAHMUDIA NOASTRA:

Asa cum spuneam, sambata 11.05.2013 am plecat din Mahmudia Noastra catre… Draghilea ! In trecut, am mai parcurs de doua ori acest canal salbatic, de o frumusete incredibila, dar infricosator prin obstacolele intalnite, ultima data ramanand in balta peste noapte… din motive obiective ! Deci stiam la ce sa ne asteptam.

Practic, se poate intra pe Draghilea in doua moduri: primul, dinspre nord, din Sontea, undeva mai la vest de Lacul Baclanestii Mari, al doilea, dinspre sud, din Lacul Tataru. Spre vest Draghilea se inchide, nu comunica cu nici un alt canal sau japsta care sa permita iesirea la o “apa buna” pentru retragere, iar spre nord, catre est fata de legatura cu Sontea, n-am parcurs acea portiune niciodata dar, dupa spusele localnicilor, se inchide din nou. Pe harta apare o legatura cu Papadia Veche, dar pare imposibil de parcurs.

Noi am ales sa intram dinspre sud, din doua motive: primul, nu cunosteam Lacul Tataru, asa ca faceam si o premiera pentru noi si al doilea, daca intalneam un obstacol de netrecut, ne puteam retrage facil. Asa ca, zis si facut. Am alimentat Pupezica la statia Star 2000 din Mahmudia si am plecat catre Tulcea, amonte, pe Dunare Veche. In fapt, de la Mahmudia pana la Tulcea, nu este decat Dunare Veche…

Am plecat destul de tarziu din Mahmudia, am stabilit o viteza de croaziera, am aprins tigarile si am inceput sa palavragim. Dunarea era mare, umflata, dar destul de linistita, asa ca, avand ochii lipiti de luciul apei in cautare de cubusti sau de busteni submersati, inaintam constant si fara probleme deosebite.

Rand pe rand s-au derulat sub ochii nostri malurile impadurite cu salcii si plopi ale Dunarii, localitatile Baltenii de Jos si Baltenii de Sus, am “admirat” niste pensiuni cu o arhitectura cel putin indoielnica raportat la peisaj si ambientul in care ne aflam…

 Nu puteam sa nu observam malurile inundate ale Dunarii asa ca eu conduceam si Pilotul facea poze. Ba niste purcelusi, ba un localnic cu barca si ghiondirul pe malul inundat al Dunarii… si iata-ne ajunsi la Ilganii de Sus. Aproape ca nici nu am vazut cand am facut dreapta si am intrat pe Bratul Sulina… Ne-a condus “instinctul” Pupezicii !

Pe malul stang aveam Ilganii de Sus, pe malul drept al Bratului Sulina aveam localitatea Partizani. Cu ochii dupa intrarea in Canalul Tataru, pe mana stanga, nu puteam sa nu observam cum Dunarea aproape le intra oamenilor in case…

Gasim un fel de intrare pe Canalul Tataru insa… surpriza: in loc de canal, aveam campuri inundate, late cat Dunarea ! Este bine sa ai ape mari, intru-cat poti ajunge in locuri in care altfel nu ai cum sa ajungi, dar, in conditii de cote crescute la asemenea valori (mai mult de + 350 cm la Tulcea) orientarea devine foarte dificila deoarece apar largi suprafete inundate.

Dar, cu incredere, am intrat in ceea ce trebuia sa fie Canalul Tataru si, mai cu GPS-ul, mai “la miros”, am inceput sa inaintam. Trecusem noi prin altele si mai grele, macar acum aveam apa, poate un pic prea multa.

To be continued… soon !