Tura in Delta cu masina 2016.01.16-22 – Blocati de Viscol in “Delta de Iarna”

19.01.2016 DIMINEATA. VISCOLUL S-A OPRIT, DAR DEGEABA… SOARE CU DINTI

In mod surprinzator, desi eram plictisit de somn, m-am sculat tarziu. Am facut o mini-bombita si m-am intors in pat, luand laptopul in brate. Nici nu-l deschid bine cand imi dau seama : “nici nu te-ai uitat pe geam …”. Asa era. Preparasem minibombita in fata geamului si nici macar nu privisem … dincolo. Pun laptop-ul deoparte si ma scol. Ma duc la geam si dau jaluzelul vertical la o parte. Incredibil. Era soare !!! Viscolul se oprise !!!

In camera era frig, foarte frig. Ma retrag in pat si imi petrec prima ora din zi cu laptopul in brate. Pe la ora 9:00 ma scol, fac dus si imi fac bagajele. “Azi plec”, imi spun eu. Car cu greu geanta NorthFace si rucsacul foto la masina, lasand pe drum banii pe care ii datoram sub tastatura receptiei. Afara era frig de crapau pietrele. Aveam sa aflu mai tarziu, de pe display-ul masinii, faptul ca erau – 12*.

Deszapezesc masina numai pe o parte, cea dinspre Dunare. Cealalta parte era curata. Ma sui in masina si pornesc motorul. Astept cca 30 min sa se incalzeasca, sa cada gheata de pe geamuri. Gata, sunt pregatit sa plec. Bag in marsarier, folosesc urmele create anterior si “intretinute” zi dupa zi, ies de dupa “malurile” de zapada si ies pe drum. Ma uit la Dunare : fluviul sclipea. Soarele “ardea” pe cer, insa totul era inghetat. Apare prima barca – dupa 3 zile – pe Dunare. O salupa inchisa. Parea un soi de utilitara. Imi fac cruce si pornesc la drum.

Mahmudia era captiva in nameti. Strada centrala era deszapezita numai pe o banda. Oamenii iesisera din case si amusinau pe langa magazinele goale, De 3 zile nu venise nici macar paine in comuna. Inaintez incet pe zapada alba care scartaia sub roti. Ajung la iesirea din comuna, in giratoriu. Prind drumul de Tulcea insa, metru cu metru, deveneam mai neincrezator : nu mai credeam ca voi putea pleca !!!

Nu fac nici 500 m de la iesirea din comuna si dau de un blocaj : o masina tip mini-dubita astepta in fata unui valatuc de zapada, inalt de cca 50 cm si lung de cateva zeci de metri, Ma asez si eu la coada. In scurt timp vine o Lada Niva care se aseaza dupa mine. Stam. Macar eu, nu stiam de ce. In fata, la inca cca 500 m, se vedea un tractor, pesemne intepenit in nameti. Dupa cca 10 minute ma dau jos din masina. Gerul “strangea”. Ma duc la mini-dubita si intreb : “De ce stati ?”. “Pai s-a intepenit tractorul mic si vine tractorul cel mare sa-l scoata”, mi se raspunde. “Si … ???”, intreb eu. “Si dupa ce-l scoate, poate pleaca mai departe cu lama, catre Bestepe”.

Deci sansa noastra statea in … tractorul cel mare. Ma duc la geamul Ladei Niva. In masina era un tip care avea afaceri cu paine. Il stiam. “Ce faci ? Ce astepti aici ?”, il intreb eu. “Pai sa vina ala mare sa-l scoata pe cel mic… si poate deschide drumul pana in Bestepe”. Ok. Cuminte, m-am retras inghetat la masina. Intr-adevar, dupa cca 15 min, a aparut tractorul mare. A trecut ca prin branza prin blocajul de zapada, a ajuns la tractorul mic, a facut manevre, l-a agatat si a inceput sa-l traga inapoi in comuna. Asteptam sa se intoarca, sa deschida drumul. N-a mai venit.

Prin niste manevre extrem de dificile, am activat toate “pilele” din Bucuresti sa-i sune pe primari sa-i intrebe : “Se poate trece ? ; “Si daca nu, cand se deszapezeste ?” Raspunsurile, primite in cca jumatate de ora se terminau invariabil : ” … Mai mbine beti un vin !” Constient de eficienta autoritatilor locale, am intors masina si m-am intors in comuna.

Am incercat si am fortat un pic drumul spre Murighiol. Nici vorba. Dupa nici 200 m m-am blocat. Abia am intors masina si fuga – fuguta in Mahmudia. Primarii aceia, in intelepciunea lor, stiau ei ce stiau …

M-am intors la hotel. Ma uitam la Dunare : sclipea. Din pacate nu puteam sa plec cu Pupezica : in primul rand nu aveam cum sa o scot din nameti, in al doilea rand nu aveam unde sa o las in siguranta la Tulcea si mai ales, in al treilea rand, Tulcea era inca izolata de restul lumii. “Du-te pana la Giurgiu pe apa …”. Mi-am alungat repede acest gand.

Hotel. Restaurant. “Ati incercat …???”. “Da”. “Si n-ati putut …?”.”Puteam, dar am zis sa mai petrec o zi la voi. Nu stiu cand voi mai avea sansa asta. Da-mi te rog un vin fiert”. Bun sfatul primarilor.

Am baut un vin singuratic intr-o incapere rece, la fumatori. Am mai cerut o cana. Pe la ora 13:00 m-am retras in mansarda. “Maine plec, orice ar fi …” mi-am spus. Efectul vinului fiert.

GALERIE DE POZE IV : 2016_01_19-S1_3-Blocati_de_Viscol_in_Delta_de_Iarna-Soare_dupa_Viscol_in Mahmudia-P1