Tura in Delta 18.10.2014 – Insulita de pe Marea Bucla a Uzlinei

INSULITA DE LA INTRAREA AMONTE PE MAREA BUCLA A UZLINEI …

Eram destul de indoit daca sa ies sau sa nu ies pe apa. Statea sa ploua, cerul era negru, batea vantul, Dunarea avea valuri cu creasta. Pana la urma m-a convins prietenul meu. “Hai sa iesim… mergem pe-aproape, ne bagam undeva “la dos” si dam la somotel. Cica merge somnul…”, zise el. “Ok, hai sa dam Pupezica la apa”, adaug eu.

In nici 30 minute Pupezica legana gales la Ponton. Am “armat” barcuta, am transferat sculele de pescuit si o geanta cu lucruri trebuincioase pe barca si ne-am dus sa alimentam. Desi stiam ca nu vom face tura lunga, am facut plinul, pe principiul … “sa fie” ! Apoi am pornit agale pe Dunare Veche aval de Mahmudia.

Intentia noastra era sa mergem pe Chiril, sa incercam la stiuca si daca nu merge, sa incercam pe Perivolovca care la somotel, care la biban. Am coborat la vale pe Dunare pana in cotul Uzlinei si am inceput sa urcam pe Bucla catre Uzlina. Incepuse sa se ingroase un pic gluma, in sensul ca pe Bucla erau deja valuri mari care nu prea mai permiteau glisarea.

Intrand pe Canalul Uzlina, la adapost, vremea parea ca se mai potolise. In ultima treime nordica a Canalului Uzlina am intalnit o cioata noua care parea ca bareaza complet canalul. In realitate ramasese un spatiu de cca 1.5 – 2.0 m care permitea trecerea. Iesind in Lacul Uzlina am vazut ca vremea nu se potolise de loc. Tot Lacul Uzlina era o spuma, valurile aveau aproape un metru …

Pe lac erau cateva barcute cu “stiucari” insa aceasta “activitate” nu se putea numi pescuit ci chin. “Hai inapoi”, ii zic prietenului meu. Acesta deja intorcea Pupezica, atent sa nu ia cioatele noi de la intrarea pe lac. Am parcurs canalul in liniste pana in Dunare.

Cum iesim in Dunare, prietenul meu se lumineaza la fata : “Stiu eu un loc unde este si adapost si avem si sanse sa luam somotel”, zise el. Ma uit la el neincrezator : “Unde, in camera poate, daca comandam un somotel la crasma…”, zic eu.

In scurta vreme, in drum spre Cotul Uzlinei, il vad ca se lipeste de malul drept. “Ce faci ? Nu esti prea aproape de mal ?”, il intreb. “Mergem in spatele insulitei”, zise el.

Abia atunci am inteles unde este locul “la adapost” unde mergeam. Atunci cand intri amonte pe Marea Bucla a Uzlinei venind din Cotul Uzlinei, mergand catre intrarea pe Canalul Uzlina, pe mana stanga este o insulita. O data, de mult, trecusem prin spatele ei, condusi fiind de lipoveanul nostru “de import”. De atunci nu mai trecusem prin spatele insulei niciodata. Ba mai mult, nici n-o mai remarcasem. Desi trecusem de sute de ori prin fata insulitei, daca ma intreba cineva daca este o insulita la intrarea amonte pe Bucla, as fi raspuns ca nu …

Canalul format intre insulita si malul drept al Buclei are o latime de 20 – 30 m. Desi pe Bucla curentul Dunarii nu este pronuntat, pe acest “canalus” din spatele insulitei curentul este ca si inexistent, fapt care a favorizat stationarea unor cioate, insa acestea nu pun probleme trecerii unei ambarcatiuni de dimensiuni medii. Chiar si pe ape medii aveam, conform sonarului, cca 3.5 – 4.0 m de apa. Locul era intradevar la adapost, parca nici vantul nu se mai simtea fiind la adapostul malurilor impadurite si al insulitei. In plus erai ferit de traficul infernal al barcilor cu turisti care viziteaza … Uzlina.

Am pregatit betele si am lansat. Eu eram sceptic si am avut, din pacate, dreptate. Nimic. Nici macar nu se miscau lansetele. Peste era, mai ales pe sub maluri. Sarea. Insa noi nu am avut parte nici macar de un caras.

Dupa cca 2 ore ne-am retras “in glorie” catre Mahmudia, cu gandul la tura de maine. Aveam un “proiect” de tura foarte ambitios : sa “exploram” Lacul Lumina si trecerile lui catre Lacul Puiu.