Tura in Delta 16.06.2013 – Lacurile nestiute ale Deltei de Vest : Lacul Carasu, Lacul Spurcatu si Lacul cu Cotete

PREAMBUL :

In data de 16.06.2013 am reusit o tura superba impreuna cu Pilotul meu : Lacurile nestiute ale Deltei de Vest. Dupa ce am “batut” aproape toate apele Deltei, dupa ce m-am indragostit de lacurile Deltei de Nord pe care am invatat sa le strabatem fara GPS, dupa ce am strabatut japse si canale nestiute sau neparcurse poate si de zeci de ani, pot spune ca am descoperit “Paradisul din Delta” : vestul Deltei de Vest.

Zona, situata la vest de Canalul Mila 36, te cucereste imediat. Nu prin proportii si deschidere ca in Delta de Nord, nu printr-o salbaticie extrema si amenintatoare ca pe Draghilea, nu prin solitudine ca pe canalele Deltei de Sud ci printr-o diversitate extraordinara distribuita intr-un mic perimetru situat intre Canalul Sireasa la N, Canalul Mila 36 la V si Canalul Trofilca la S. Este absolut incredibil cate “bogatii” poate ascunde acest triunghi de mici dimensiuni !

Zona este extrem de accesibila celor care pleaca din Tulcea insa… “turistii” care pleaca din Tulcea cu excursii organizate isi iau de obicei barci mari sau chiar vaporase carora aceasta zona nu le este deloc accesibila. Chiar si pentru o barcuta ca si Pupezica, zona nu este accesibila decat pe ape mari. Pentru a putea patrunde in bune conditii in aceasta zona, ideala este o barca mica cu motor de pana la 15 CP.

Impresionati de cele vazute in Tura in Delta 08.06.2013 – “Hipopotamii Deltei” din vestul Deltei de Vest – Colonia Trofilca, la o saptamana distanta am revenit in aceeasi zona, cu gandul de a o intelege mai bine. Doar pentru a face o comparatie, reamintesc faptul ca saptamana trecuta am intrat prin S, prin Canalul Trofilca, venind dinspre Canalul Mila 36. Acum am intrat prin Canalul Mila 36, am avut o tentativa, din pacate nereusita de a intra in Delta de Vest pe un canal inca neparcurs, catre Lacurile Manahu, Radacinosul Mic si Radacinosul Mare, situate la N de Lacul Mester si catre Lacul Lung, situat la sud de Lacul Mester, apoi ne-am continuat drumul catre NE, pana la intersectia Canalului Mila 36 cu Canalul Sireasa.

Aici ne-am inceput… “explorarea” metodic. Am intrat pe Canalul Sireasa spre V, am parcurs “ramura de sud”, la intersectia cu “ramura de nord” am facut dreapta si am urcat pe ea, intorcandu-ne practic in Canalul Mila 36. Ambele “ramuri” vestice ale Canalului Sireasa sunt navigabile si au apa buna, pot fi parcurse indiferent de cota apelor Dunarii masurata la Tulcea. Apoi am reintrat pe “ramura de sud” si am reparcurs-o aproape in intregime catre V, prinzand spre S intrarea in Lacul cu Cotete.

Lacul cu Cotete este un lac lunguiet, ingust, ce se intinde oarecum paralel cu Canalul Sireasa, de la SV catre NE. Pe directia principala nu cred sa aiba mai mult de 800 – 1000 m iar pe latime, maxim 100 m in sectiunea cea mai lata. Malurile sunt preponderent acoperite de stuf iar apa este plina de vegetatie acvatica care face inaintarea destul de dificila.

Din Lacul cu Cotete am pornit catre SV, prin japse, spre Lacul Carasu. Ceea ce trebuie inteles despre aceasta zona superba este faptul ca nu exista o delimitare stricta intre lacuri, mai ales pe ape mari. Intre lacuri nu exista canale clar delimitate, totul fiind un imens labirint de stuf si salcii. Insa canalele mari care marginesc aceasta zona au maluri ferme si uneori indiguite, lucru care face imposibila intrarea / iesirea din aceasta zona, cu exceptia celor cateva intrari parcurse : intrarea din S din Canalul Trofilca si intrarea din N din Canalul Sireasa. Pana acum nu mai cunosc vreo alta intrare / iesire din acest perimetru.

Lacul Carasu este situat in “centrul de greutate” al acestui perimetru, avand la NE Lacul cu Cotete si la SE Lacul Purcelu, tinta noastra nedeclarata din aceasta tura, din ratiuni de denumire a lacului. Avand in vedere configuratia zonei, cu lacuri fara delimitare clara, este foarte posibil sa fi intrat si in Lacul Purcelu, ca urmare sa ne fi atins tinta fara sa stim. Ca urmare, ne vom referi numai la Lacul Carasu.

Lacul Carasu este o frumusete in miniatura. Malurile au preponderent stuf insa in mijlocul lacului sunt zeci, poate chiar sute de insulite, formate din grupuri de salcii cu trunchiurile ridicate direct din apa, salcii in care cuinaresc nenumarate pasari. Este o galagie de nedescris, pasarile incearca sa te intimideze sa pleci de-acolo, de pe taramul lor. Seamana intru-catva cu Lacul Baclanestii Mari redus la scara, insa acesta din urma are cateva insulite pe cand Lacul Carasu are sute de palcuri de salcii ridicate direct din apa.

Dupa ce am amusinat Lacul Carasu insulita cu insulita, totul cu elicea abia invartindu-se, am urcat iar spre NE, intrand intr-un mini-lac numit Lacul Spurcatu. Acesta este situat in NE perimetrului, aproape de intersectia dintre Canalul Mila 36 si Canalul Sireasa. Aici am incercat sa fortam o trecere catre Canalul Mila 36 insa ne-am “impotmolit” in dig !

Am iesit din perimetru pe iesirea devenita “clasica” dinspre N, in Canalul Sireasa, “ramura de sud” si ne-am continuat drumul catre SV, parcurgand astfel toata portiunea Canalului Sireasa cuprinsa intre Canalul Mila 36 si Canalul Trofilca. Am prins intrarea pe Canalul Trofilca si am parcurs portiunea de canal care ne lipsea din “palmares”, apoi am prins intrarea sudica din Canalul Trofilca, cea pe care intrasem tura trecuta. Ca niste obisisnuiti ai locului am parcurs din nou japsele pline cu cuiburi de chira si am oprit direct in Colonia Trofilca.

Eram cu aparatele in mana, cu ochii dupa cuiburi cu pui, cand… ce sa vezi… un “hipopotam” in zbor (lopatar)!!! L-am urmarit din priviri si am descoperit locul unde a aterizat, undeva in spatele nostru, peste niste palcuri de salcii. Am intors Pupezica si am cautat o intrare catre acele palcuri. Si am gasit-o !!! Insa, intre noi si acele palcuri de salcii era o “mare” de busteni prinsi in vegetatie acvatica, care din fericire pluteau ! Ma uit lung la Pilot, acesta da din cap a incuviintare. Si astfel am intrat cu Pupezica in paienjenisul de trunchiuri si craci, sa vedem “hipopotamii” mai de-aproape.

Am reusit sa ajungem la un prim palc de salcii, erau cel putin 20 de cuiburi, dar din pacate nu de “hipopotami” !!! Egrete si starci de toate felurile, egrete mici si mari, starci galbeni si cenusii, am vazut si unul albastru (parca acesta se numeste “starc de noapte”), toate cuibareau. Iar unele cuiburi aveau oua, altele pui, mai micuti decat cei pe care ii vazusem data trecuta. Ca sa nu-i speriem, nu ne-am urcat in copac, am incercat sa-i fotografiem de pe prova Pupezicii. Cand… incepe ca din senin o furtuna de toata frumusetea. Ploaie torentiala cu vant puternic si tunete si fulgere. “Sa plecam…” zise Pilotul. Dar cum sa plecam, Pupezica era prinsa in craci ! Asa ca am tras husa de mars si ne-am adapostit de ploaie chiar sub salciile pline de puisori. In circa jumatate de ora furtuna a trecut, lasand cerul senin, de parca nimic nu se intamplase !

Am dat husa jos si… ce sa vezi ??? La nici 20 m de noi, un “hipopotam” facea echilibristica pe o craca !!! Iar cerul era brazdat de zeci de “hipopotami”, care practic faceau niste cercuri largi in jurul nostru. A urmat o sedinta foto de toata frumusetea, dupa care, la insistentele Pilotului, am scos cu greu Pupezica din craci si am plecat catre “iesirea din nord” din acest spatiu de vis al vestului Deltei de Vest. Am traversat din nou Lacul cu Cotete si am iesit prin “iesirea de nord” in Canalul Sireasa, parcurgand astfel de trei ori in aceeasi zi aceasta iesire: prima data cand am intrat dimineata, a doua oara cand am iesit din Lacul Spurcatu si am inconjurat perimetrul prin Sireasa si Trofilca si a treia oara acum, cand am plecat spre casa.

Drumul spre “Mahmudia Noastra” a fost lipsit de peripetii. Din Canalul Sireasa am prins Canalul Mila 36 spre sud, am iesit in Bratul Tulcea si de acolo drum intins pana la Mahmudia. Insa, exact cand sa ajungem, cerul s-a intunecat si a inceput o noua furtuna. Am acostat la ponton in ultimul moment inainte sa inceapa ploaia, am legat Pupezica temeinic, am tras husa de mars si am reusit sa ajungem in “mansarda noastra” fara sa ne atinga o picatura de ploaie.

Un dus fierbinte si bun si putina “apa de foc” ne-au impins pe data in bratele lui Morfeu, care ne-a presarat visele cu … cer albastru brazdat de “hipopotami” zburatori !