Tura in Delta 12.05.2012 – Delta de Vest : Lacul Fortuna si Lacul Rotund

SECTIUNEA VI : (text prelucrat, preluat de pe Barcaholic)

Din malul de pamant de la Maliuc, ca nu pot spune din Maliuc  am intors barcuta, ferm hotarat sa ma intorc pe unde venisem. Dupa chinuri groaznice, numai ca n-am luat barcuta-n brate ca sa trec, iata-ma in canalul care ma dusese “la” sau “in” Lacul Rotund…

A urmat “lungul drum al… meu spre casa”… Fara sa sar vreun amanunt (mai sunt picanterii… ), m-am intors in Lacul Fortuna… apa adinca, barca glisata, nu mai glisasem de de mult… eram “o fericire”… Trec lacul pe repede inainte, nimeresc perfect… mult cautata Sontea, o iau inapoi, chiuiam de bucurie…

Barcuta glisa frumos, nu descentrasem nici elicea, ce sa mai spun… eram in al 9-lea cer !!!

Si… gresesc… la prima intersectie o iau la… dreapta ! Ma prind repede, intorc fara peripetii… si viteza de-acolo ! Aveam mult pana acasa si… soarele era jos, vai cat de jos…  (n. r. In fapt la prima intersectie prinsesem Sontea, iar eu vroiam sa ies prin Olguta, cat mai repede la Mila 23)

Sontea (n. r. In fapt Canalul Olguta) m-a scos la Mila 23, de acolo, in loc sa mai refac traseul de venire, am luat-o pe Dunarea Veche, deci pe drept inainte pana in Bratul Sulina… Viteza, eram singur pe apa, nici un localnic, dar, in sfarsit, stiam unde sunt ! Si glisam… Am mers ca din pusca, promit sa nu-i mai fac pe altii “ghiolbani”… si am ajuns in Bratul Sulina, iar o mica greseala, am luat-o spre mare, dar m-am corectat repede, in cateva sute de metri. Am ajuns la Crisan, la intrarea pe canalul Obretinciuc (n. r. In fapt este vorba de Canalul Malafeica, cunoscut ca si Canalul Lung), la 20:20 !!!  Inca era lumina afara… dar stiam ca nu multa. Geaca, lumini de navigatie, stalpisor cu lumina 360*, masca proiectorului scoasa, tigara… si ca vantul si ca gandul !  

Noroc ca pe aici stiu apele bine. Nu mai imi trebuia GPS-ul, cel putin asa credeam eu…

Totu-i bine pana la-nserare,
Cand cu calde lacrimi te rugam,
O Ceresc Parinte, indurare,
Fa mai cald sa nu mai inghetam !

La capitolul “recunoasteti versurile”, aceasta este o strofa din imnul Dianei… dar la capitolul “recunoasteti locurile”, raspunsul este DA, dar PE LUMINA !

Obretinciucul (n. r. In fapt este vorba despre Canalul Malafeica) a mers uns, inca vedeam, n-am scos barca din glisare, desi este destul de ingust… Combustibil aproape de “0”… Litcovul la fel, legatura cu Isacul… si iata Isacul. Eram acasa… a nu stiu cata oara spuneam asta ??? 

Isacul, ciorba… fiind pe inserat, nema senal… Lasa ca am barca si motor… si m-am avantat. Stiam intrarea in Uzlina, viteza…. Pana a inceput sa tuseasca motorul !  Motor de 100 CP !  Zic: “plase, am agatat ceva”… Opreste motorul, sus trimul si ce sa vezi: aveam “vegetatie”… ce vegetatie, aveam un intreg fultan dupa mine…  Eram cvasi prizonier, pe inserat, in mijlocul ciorbei !!! 

Numai hrana pentru pelicani sa nu ajung… “Calm down”, am curatat motorul pe indelete, deh, doar aveam timp…  Si tule-o catre Uzlina… Tule-o este un eufemism… iar fultan dupa mine, n-am mai scos motorul, N, si marsarier turat… si iar in fata, turat… Am ajuns in canalusul bibanilor de se ingemana ziua cu noaptea…

Am intrat pe Uzlina… bezna… E, stiu eu drumul, ce-mi trebuie GPS, orientare la “nas”… Glisat si drept inainte… ‘Nainte, ‘nainte, spre marea Unire / Hotarul nedrept sa-l zdrobim / ‘Nainte, ‘nainte, ne trebuie… Canalul… Si canalul nu-i ! 

Vad in fata salcii, spre drepta mea… Asa m-am prins, in Uzlina nu sunt salcii in mijlocul apei decat langa, “la”, “in” dreptul canalului Uzlina… Si acesta iese cu un adevarat promontoriu in lac, doar ca eu eram in partea cealalta, dupa salcii, in “Punga Uzlinei” cum ii spun localnicii. Intre mine si canal erau 10 – 15 m pe care nu-i puteam parcurge ! Si multe buturugi submersate !  Inapoi, pana spre mijlocul lacului, sa fiu sigur ca nu ma infig in vreo buturuga, am virat si de data aceasta am nimerit Canalul Uzlinei. Bezna totala. Am aprins proiectorul, dar nu prea ajuta… am venit semi-glisat, la pragul de piatra am redus, zic sa nu musc din mal !!!  N-am muscat si… am iesit in Dunare !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! 
Am rasuflat… zic, ma duc sa dau noroc  cu lipoveanul meu, sa-i calc pragul… cand ce sa vezi ??? Din mijlocul Dunarii aud… MANELE !  Am inebunit!

Gata, catre Mahmudia… mi-a ajuns pentru azi… Dunare noaptea, fara proiector…

Mahmudia, mega-dus… inca mai scoteam frunzulite si cracute, pat, noapte cu stele, pe de-o parte vedeam stelele prin gemuletul de la mansarda, pe de alta parte Dunarea care se reflecta, in bataia lunii… Am adormit… Curgea Dunarea peste mine …

( Articol preluat din Barcaholic – Topicul  “Barcuta mea gonflabila de la Decathlon”  – Postul (120)  din data de 14.05.2012, autor : Pupezica )