Pupezica

Era prin anul 1877, când oştirile române, învingătoare, puseseră stăpânire pe Dobrogea. Un hoge turc, care-şi închipui că ghiaurii trebuie să fie răi şi răzbunători, fugea înspăimântat trintr-o pădure, spre a nu fi prins de ostaşii români. Era noapte. Obosise. S-a oprit lângă două lespezi mari de piatră una culcată, …

Un caic turcesc aducea prin anul una mie opt sute şi ceva pe grecul Vanghelie, în Turceasca dobrogeană, de unde urmărit de judecăţile stăpânirii, dase bir cu fugiţii. Alţii spun însă că sărăcia din ţara lui îl alungase. Oricum ar fi kir Vanghele, venind aici, nu s-a apucat de negustorie, …

În noul Serai din Edirne, sultanul Baiazid ciudat vis avut-a într-o noapte de kurban-bayram. Un derviş negru şi uscat la faţă şi încovoiat de ani, i s-a ivit şi i-a spus „Trimisu-m-a la tine Allah, să te lovească că într-un colţ în împărăţia ta fără margini, numit Dobrogea, se află …

Un mic liman adăpostea pe vremuri caicele şi corăbiile turceşti, când erau ameninţate de furtună. Acest liman se afla în dreptul marelui sat de astăzi Şabla. Într-o noapte, s-a refugiat aici o corabie încărcată cu untdelem şi măsline. Groaznica furtună, dezlănţuită în largul mării, era cât pe ce s-o înece. …

Aş vrea să povestesc o întâmplare de demult, care s-a petrecut la ţărmul mării. Ce e drept, pescarii cei bătrâni abia de-şi mai aduc aminte, când îţi arată drumul ars de soare de la Agigea, că ar fi fost cândva prin locurile acestea o cetate, pe care o stăpânea un …

Sub povara celor peste 80 de ani, moş Abil îşi depăna amintirile, cu multă părere de rău, firul aducerilor aminte care cesta, ca o subţire dâră de lumină, ceaţa vremurilor trecute. Cu ochii umezi de duioşie, începu a povesti: „Pe locul Caraharmanului, a fost mai demult o cetate foarte veche, …

De treci şi astăzi prin câmpia dobrogeană, nu prea departe între Dunăre şi mare, vei întâlni un sat – Gura Dobrogei. Se spune că sub dealul de lângă sat este o peşteră adâncă, plină de oseminte. În faţa peşterii se află o piatră. Pe piatra asta a stat odată Gebeides …

Mergeţi o dată cu barca pe Dunăre, în luna mai, şi-o să aflaţi în cale nişte locuri, cum nu pot fi nici în poveste. Pe malurile fluviului se leagănă pădurile de sălcii. Stârcii bălani şi roşii, lopătarii şi lebedele plutesc şi ţipă pe deasupra asemeni unor duhuri rătăcite. Şi de …

Un pescar singuratic a oprit într-o zi o femeie: – Aşa, aveam nevoie să vorbesc şi eu cu cineva. Am uitat de când n-am mai rostit un cuvânt. Casa mi-e goală, pustie şi tot mai mult stau singur. Cu pereţii nu pot vorbi, cu şoarecii ori cu guzganii nici atât. …