20.07.2013 – Un episod inedit : “Tzumtzi” Tura : “Vanatoarea” de pe Lacul Merheiul Mare

PREAMBUL :

In data de 20.07.2013, la sugestia Pilotului meu, am reusit o tura superba : Tura in Delta 20.07.2013 – “Tzumtzi” Tura : Ultima “pata alba” a Deltei Dunarii. A fost o tura lunga si frumoasa, menita sa “stearga” ultima “pata alba” a Deltei Dunarii si anume Lacul Pintilie, situat in nordul Deltei de Vest. Desi tura ne-a reusit din plin, dintr-un spirit de eleganta fata de Delta, Delta care de ani de zile ne-a oferit atatea lucruri frumoase si atatea momente deosebite, dezvaluindu-si rand pe rand secretele in fata noastra, am lasat aceasta “pata alba” neatinsa : nu am intrat in Lacul Pintilie, ultimul lac al Deltei Dunarii neexplorat de noi.

Am plecat dis de dimineata din Mahmudia Noastra, am traversat “cu o precizie de chirurg” Delta Centrala prin lacuri (Canalul Uzlina – Lacul Uzlina – Canalusul Bibanilor – Lacul Isac – Canalul Isac – Canalul Litcov – Canalul Lung – Crisan), fara sa scoatem Pupezica din glisare si am iesit in Bratul Sulina. Del la Crisan am prins Dunarea Veche – “Marele M” spre Mila 23 de unde am intrat prin Canalul Cazanele in raiul de nuferi de pe Lacul Cazanele. A urmat apoi o traversare facuta cu aceeasi precizie a Deltei de Nord, dupa Lacul Cazanele urmand Lacul Trei Iezere – traversarea prin japsele din nordul Lacului Trei Iezere in Lacul Miazazi, trecand prin “Ochiul Pupezicii” si prin “Canalusul Pupezicii”, denumiri care ne apartin in totalitate – Lacul La Amiaza – canalul de legatura cu Lacul Matita – Lacul Matita – canalul de legatura directa, situat in N Lacului Matita, cu Lacul Merheiul Mare – Lacul Merheiul Mare – Lacul Merheiul Mic, situat in estul “fratelui” lui mai mare – Canalul Sulimanca, care ne-a scos in Bratul Cernovca, de unde am iesit in final la Periprava.

Dupa ce am schimbat elicea “obosita” la Periprava am prins Bratul Chilia in amonte si nu l-am mai parasit pana la… Patlageanca !!! Era o dorinta veche a Pilotului sa parcurga integral toate cele trei Brate ale Dunarii, Sfantu Gheorghe, Sulina si Chilia. Daca pe primele doua le parcursesem de mai multe ori spre Mare pe sectiunile Mahmudia Noastra – localitatea Sfantu Gheorghe, respectiv Crisan – Sulina si de mai putine ori in amonte pe sectiunile Mahmudia Noastra – Bratul Tulcea, respectiv Crisan – Bratul Tulcea, iar Bratul Chilia il parcursesem de mai multe ori pe sectiunile Periprava – Bratul Musura – Golful Musura, respectiv Periprava – Chilia Veche si Bratul Tataru (Intrarea 40) – intrarea pe Canalul Stipoc (Intrarea 39) si intrarea pe Canalul Mila 36 (Intrarea 1′), nu parcursesem niciodata Bratul Chilia in sectiunea intrarea pe Canalul Mila 36 (Intrarea 1′) – Patlageanca si vorbind simbolic, nu navigasem niciodata cu Pupezica pe… DUNARE. De aici si numele dat turei… “Tzumtzi Tura”.

Asa ca am prins Bratul Chilia in amonte, plecand din Periprava catre Chilia Veche unde am admirat turlele Bisericii din Chilia Veche care ne plac asa de mult si de acolo mai departe, dupa ce am alimentat, catre Patlageanca, unde am iesit in DUNARE prima data in viata noastra. De la Patlageanca am prins Bratul Tulcea aval, intorcandu-ne acasa in Mahmudia Noastra obositi dar si fericiti dupa o tura care a masurat mai mult 200 de kilometri !!!

Intorcandu-ne insa la “obiectul” acestui post, cand am intrat in Lacul Merheiul Mare venind dinspre sud, din Lacul Matita, am fost martori la unul dintre acele episoade deosebite pe care numai Delta, in generozitatea ei, ti le poate arata : “Vanatoarea” de pe Lacul Merheiul Mare. Un grup de pelicani impreuna cu o multime enorma de cormorani se hraneau pe Lacul Merheiul Mare, folosind o tehnica deosebita, o tehnica de grup.

In foarte multe situatii pelicanii se hranesc solitar. Destul de des vezi in Delta cate un pelican razlet, pe cate un lac, mai rar pe canale si foarte rar pe Dunare, hranindu-se. Insa foarte rar esti martor la o “vanatoare” de grup. Atunci pelicanii isi unesc fortele cu cormoranii, fac un semicerc larg si incep sa bata apa cu aripile, parand ca vor sa-si ia zborul. Insa scopul nu este acesta, ei sperie pestele facandu-l sa se retraga catre anumite locuri bine alese de “vanatori”, locuri in general cu apa mica si vegetatie acvatica multa, in cate un golf al vreunui lac. Astfel, in semicerc, “vanatorii” inainteaza cu rabdare, pana izoleaza complet o zona plina de peste, intre mal si cordonul format de “vanatori”. Cand sunt siguri de prada incepe “macelul”: pelicanii vaneaza la suprafata, folosindu-si ciocurile lor imense, si ataca in special exemplarele mai mari de peste, iar cormoranii vaneaza “la fund”, scufundandu-se si atacand exemplarele mai mici de peste. Vanatoarea in sine poate dura de la cateva zeci de minute pana la cateva ore, functie de cantitatea de prada izolata intre cordonul “vanatorilor” si mal. Trebuie stiut faptul ca un pelican poate manca pana la 10 kg de peste pe zi, asa ca imaginativa faptul ca 100 de pelicani pe un lac pot “secatui” o tona de peste, fara a mai pune la socoteala prada cormoranilor agili. Insa ei, pelicanii si cormoranii, se hranesc natural in acest mod, nu folosesc “metode distructive” cum foloseste omul, macar unii dintre oameni…

Galeriile foto urmatoare vorbesc de la sine.