16.06.2013 – Un episod inedit : Tura “Lacurile nestiute ale Deltei de Vest” – Lacul Carasu, Lacul Spurcatu si Lacul cu Cotete : Puiul de starc

PREAMBUL :

In data de 16.06.2013 am reusit o tura superba impreuna cu Pilotul meu : Lacurile nestiute ale Deltei de Vest. Dupa ce am “batut” aproape toate apele Deltei, dupa ce m-am indragostit de lacurile Deltei de Nord pe care am invatat sa le strabatem fara GPS, dupa ce am strabatut japse si canale nestiute sau neparcurse poate si de zeci de ani, pot spune ca am descoperit “Paradisul din Delta” : vestul Deltei de Vest.

Zona, situata la vest de Canalul Mila 36, te cucereste imediat. Nu prin proportii si deschidere ca in Delta de Nord, nu printr-o salbaticie extrema si amenintatoare ca pe Draghilea, nu prin solitudine ca pe canalele Deltei de Sud ci printr-o diversitate extraordinara distribuita intr-un mic perimetru situat intre Canalul Sireasa la N, Canalul Mila 36 la V si Canalul Trofilca la S. Este absolut incredibil cate “bogatii” poate ascunde acest triunghi de mici dimensiuni !

Hartile si descrierea completa a turei o gasiti aici : Tura in Delta 16.06.2013 – Lacurile nestiute ale Deltei de Vest : Lacul Carasu, Lacul Spurcatu si Lacul cu Cotete

Dupa ce am intrat dinspre N, din Canalul Sireasa, trecand prin Lacul cu Cotete si coborand spre sud, pana in extremitatea sudica a Lacului Carasu, am iesit din japse tot prin nord si am parcurs Canalul Sireasa spre V- SV pana la intersectia cu Canalul Trofilca. Am intrat pe Trofilca din partea opusa (V) fata de tura precedenta (Tura in Delta 08.06.2013 – “Hipopotamii Deltei” din vestul Deltei de Vest – Colonia Trofilca) si am parcurs canalul in sens invers pana la intrarea devenita “clasica”, prin japse, catre Colonia Trofilca.

Ajunsi in Colonia Trofilca, am redus motorul Pupezicii la minim, si atenti, inaintam cu aparatele de fotografiat in mana… cand… Cand ceva ne-a atras atentia : un “hipopotam” (lopatar) brazda cerul !!! Nu ne venea sa credem !!! Ajunsesem langa o colonie de “hipopotami” !!!

Colonia de “hipopotami” (lopatari) era oarecum ascunsa de noi, in partea stanga asa cum inaintam noi de la S spre N, si trecerea era blocata de o gramada de trunchiuri care pluteau, prinse in vegetatia acvatica. Am oprit, am intors Pupezica si am intrat catre colonie. Ne-am luptat ce ne-am luptat cu trunchiurile pe jumatate submersate, pana ce am ajuns la un prim grup de salcii.  Aceasta oaza adapostea o sumedenie de cuiburi…

Am legat Pupezica de o craca vanjoasa si… a inceput furtuna. Din senin !!! Fara nici un avertisment ! Am tras husa de mars si ne-am adapostit, doar nu va tine o vesnicie. Cum s-a mai stins “rapaiala”, am iesit de sub husa si m-am urcat pe prova Pupezicii, cu aparatul de fotografiat in mana… In fata mea, pe o craca, era un pui de starc, cred a de starc galben, murat bine de ploaie si cam zgribulit. A urmat o sedinta foto… absolut inedita !!!