Reply To: O noua "coaja plutitoare" la pas prin Delta
Iti inteleg perfect frustrarea. Am si eu zonele mele de suflet pe uscat unde de fiecare data ajung cu inima cat un purice, de teama ca bizonii au mai distrus ceva. Iar de obicei mai e ceva in plus distrus… gratarele si manelele fac parte din identitatea lor… dar asta e alta discutie.
Zonele de cuibarire sunt super misto, dar prefer sa mentin stresul lor la minim si sa deranjez cat mai putin. Doza de adrenalina abosoluta mi-o da, mai degraba, orice pasare de care reusesc sa ma apropii fara sa zboare, pana imi umple vizorul camerei 🙂 Maestria in fotografia wildlife nu consta in obiective cat Hubble, ci sa reusesti sa ajungi langa animal fara a-l speria. Aia e satisfactia suprema, pt mine cel putin. Sa-ti faci seria de poze dupa care sa stai pur si simplu sa admiri 🙂